Biografia lui Mihai Eminescu a fost adesea concentrată pe relațiile sale romantice, în special cea cu Veronica Micle, neglijând adesea povestea emoționantă a surorii sale, Harieta Eminescu. Deși a avut un rol crucial în ultimii ani de viață a poetului, relația lor și devotamentul neclintit al Harietei au fost subestimate și puțin documentate. Este important de menționat că Harieta însăși a suferit de o boală gravă în copilărie, la vârsta de 5 ani, a devenit ologă și a fost nevoită să se sprijine pe două proteze metalice grele pentru a putea merge. Cu toate acestea, infirmitatea sa nu a afectat inteligența și curiozitatea sa.
La 10 aprilie 1887, Mihai Eminescu a fost externat de la Sanatoriul Mănăstirii Neamț și a venit la Botoșani pentru a beneficia de îngrijirile surorii sale, Harieta. După 5 luni de internare, printre bolnavi violenți și fără discernământ, Eminescu avea nevoie de liniște, un mediu prielnic, fără lipsuri materiale și de o atentă îngrijire. Aici, la Botoșani, Eminescu locuiește cu sora sa într-o casă cu chirie, cu două camere, de pe strada Sf. Nicolae, la nr. 8. Timp de o lună și jumătate, Eminescu duce o viață normală, ieșea cu sora lui în parcul Vârnav pentru recreere, făcând popasuri dese pentru odihnă, fiind văzuți și salutați de botoșăneni.
Dar Eminescu se întâlnea și cu o serie de prieteni și cunoscuți, colegi de redacție la “Timpul”, cu care consuma alcool, lucru ce nu-i făcea decât rău. Din cauza acestor ieșiri, boala de care suferea a început să-i revină treptat, ajungând să fie internat în Spitalul Sf. Spiridon din Botoșani. Deși medicii își dădeau toată silința pentru ajutorarea bolnavului, situația nu se îmbunătățea prea mult, poetul refuzând mâncarea, motiv pentru care a fost necesară externarea lui pe 14 iunie și trecut în grija surorii sale Harieta, de care asculta și în care avea încredere. Poetul a stat la pat și timp de 2 luni a fost fără conștiință. În data de 3 iunie, la Botoșani izbucnește un incendiu care cuprinde aproape jumătate de oraș. De frică să nu ajungă focul și la ei, Harieta infirmă, așa cum era, îl scoate pe Eminescu din casă cu tot cu pat.
Harieta a fost o persoană de o inteligență sclipitoare, deși educația sa formală a fost limitată la scriere și citire. A învățat singură și a dezvoltat concepții filozofice, scriind chiar și poezii. Era fascinată de fratele ei mai mare, Mihai Eminescu, și îl diviniza, având o înțelegere profundă a importanței sale pentru cultura românească. Ea era critică față de cei pe care îi considera dușmani ai poetului, numindu-i “bonjuriști”.
Sărmana Harieta, care şi-a iubit atît de mult fratele, avea şi ea un vis: din banii primiţi prin subscripţia publică să pună ceva deoparte şi să cumpere o casă la Botoşani, pe numele fratelui, unde să locuiască amîndoi şi să-l îngrijească. Şi chiar a găsit-o: casa costa cam mult, 4.000 de lei, şi aparţinea unei călugăriţe. Harieta apucase să dea arvuna, dar, din păcate, nereuşind să strîngă restul de bani, înţelegerea a căzut. Aşa că în aprilie 1888, Veronica Micle a venit la Botoşani şi l-a luat pe Eminescu la Bucureşti, unde, un an mai tîrziu, avea să moară cu zile. Harieta a rămas la Botoșani și a continuat să trăiască în sărăcie. A murit în același an, în condiții de sărăcie și boală.
sursă : luceafarul.net
