O creștere a temperaturilor va duce la intemperii cu silicați, ceea ce va încetini ciclul carbonului. Acest lucru va afecta multe plante, însă nu neaparat pe toate de-odată. Chiar și așa, în cele din urmă, inevitabil, plante vor dispărea de tot și lanțul trofic se va prăbuși. Asta s-ar putea întâmpla în aproximativ 600 de milioane de ani, așa că poți sta liniștit.
Nici formele de viață microbiene care supraviețuiesc, de regulă, în orice mediu, nu vor rezista. În decurs de un miliard de ani, Soarele va străluci cu 10% mai mult, provocând un efect de seră care va duce la evaporarea tuturor oceanelor.
După aceea, tectonica plăcilor și întregul ciclu al carbonului se vor opri, iar Pământul ar putea să arate ca Venus. O lume suficient de fierbinte pentru a topi plumbul, cu alte cuvinte.
Pe măsură ce Soarele va rămâne fără hidrogen, nu va mai exista un echilibru clar.
Fără fuziune, miezul Soarelui va începe să se contracte, aducând hidrogenul la temperaturi și presiuni extrem de mari.
Există o șansă de 1% ca Mercur să fie scoasă din orbita sa actuală înainte ca Soarele să se transforme într-un Gigant Roșu. Acest lucru duce la o întreagă gamă de scenarii, de la o coliziune cu Venus și chiar cu Pământul.
Nu există o soluție precisă la o problemă gravitațională atât de complexă, din păcate. Nu acum, cel puțin.
Simulările arată că ultima planetă care ar putea rămâne „în viață”, ar putea fi împinsă, ulterior, spre alte alte zări și alte stele.
