Chifle rumene, plăcinte ca la mama acasă şi biscuiţi aromaţi — toate coapte la brutăria din Internatul psihoneurologic din Bădiceni. Aici trudesc şase rezidenţi ai internatului, trei bărbaţi şi trei femei, ei fiind îndrumaţi de un bucătar profesionist. Copturile sunt servite de cele peste 400 de persoane plasate în instituţia menţionată, care au doar cuvinte de laudă.
De câţiva ani, între Internatul psihoneurologic din Bădiceni şi Agenţia Austriacă de dezvoltare şi Promente din Austria există o colaborare frumoasă, în baza căreia în instituţia menţionată au apărut câteva ateliere ocupaţionale în cadrul clubului „Împreună” de aici. Astfel, rezidenţii internatului sunt antrenaţi în activităţi precum lemnăritul sau croitoria, fapt care nu pur şi simplu le ocupă timpul, ci îi ajută să-şi dezvolte abilităţile, să se simtă utili societăţii. Astfel, după Atelierul de lemnărit şi Atelierul de croitorie, a apărut încă unul: Brutăria socială. Am mers la faţa locului să vedem cum activează atelierul şi cum se descurcă „brutarii”.
Cum a fost începutul ne-a povestit directorul instituţiei, Ion Gulica. „Am venit cu ideea şi am găsit susţinerea Agenţiei Austriace de dezvoltare şi Promente din Austria. Cu sprijinul lor au fost procurate plite electrice, cuptoare. Cu gaz şi altele mai asigurăm noi”, menţionează domnul Gulica. Aşadar, atelierul şi-a început activitatea acum un an, iar pe post de brutari au fost angajaţi cu acte în regulă şase beneficiari. Coordonaţi de doamna Emilia Andronic, şefă de depozit a instituţiei şi bucătar de meserie, aceştia pregătesc diverse copturi. Lucrul merge bine, deşi brutăria nu activează zilnic, spune directorul. „Aşa sunt angajaţii, uneori nu vor să lucreze şi nu-i pot impune”. Cu toate acestea, foarte des rezidenţii internatului din Bădiceni servesc la dejun prăjituri sau plăcinţele aromate, pregătite la această brutărie. „În cadrul acestor ateliere le cultivăm deprinderi de viaţă. Instituţia noastră este pilot în Planul de dezinstituționalizare pe republică ce prevede pregătirea rezidenţilor pentru viaţa în societate, în afara internatului. Totodată, avem scopul să-i antrenăm în diverse activităţi şi să mărim numărul celor care practică diferite ocupaţii în ateliere, dar e complicat, nu prea vor”, menţionează domnul Gulica. În acest context, directorul ţine să sublinieze că societatea nu trebuie să se teamă de rezidenţii care vor fi dezinstituţionalizaţi, pentru că ei nu prezintă pericol.
La brutărie, unde ne-am îndreptat ulterior, lucrul era în toi. Aceasta a fost amenajată într-o încăpere nu prea mare, dar suficientă pentru activitate, fiind dotată cu cele necesare pentru producerea copturilor. O parte dintre angajaţi lucrau cu aluatul, alta avea grijă ca plăcintele să se rumenească bine la cuptor şi să menţină ordinea în atelier. O aromă plăcută de copturi proaspete domina în atelier, iar plăcintele rumene bucurau ochii.
Toată activitatea este dirijată de Emilia Andronic. Dânsa lucrează de 28 de ani la internat, având în prezent funcţia de şef de depozit. Fiind bucătar de profesie, a acceptat cu plăcere să coordoneze lucrul la brutărie, ne-a spus femeia. „Subalternii mei sunt nişte persoane pasionate, care iubesc mult această meserie. Victor, spre exemplu, este bucătar de meserie, când a auzit că va fi inaugurată o brutărie, s-a bucurat mult. Ceilalţi la fel. Când venim la muncă, împărţim atribuţiile şi lucrul merge strună, fiecare ştie ce are de făcut. Le place lucrul cu aluatul, deşi la început a fost mai greu”, îşi aminteşte doamna Andronic. În timp ce pregăteau copturile, brutarii ne-au vorbit despre ei şi activitatea lor la atelier.
Victor, bucătar şi el de specialitate, nu a apucat să-şi pună în practică cunoştinţele, pentru că viaţa l-a îndreptat la internatul din Bădiceni. Aici însă are posibilitatea să se manifeste din punct de vedere profesional, fapt care îl bucură nespus. „Mă bucur că avem brutărie, avem ocupaţie, trece timpul mai repede. Îmi place să coc plăcinte şi biscuiţi, iar cei care le mănâncă vorbesc doar de bine. Spun că e gustos, proaspăt, le place”. Spre deosebire de Victor, Mihai a învăţat meseria din mers. Fără experienţă de brutar la început, acum se descurcă bine şi la frământat aluat şi la făcut plăcinte, dar şi la cuptor. „Îmi place din copilărie pe la bucătărie. Aici am învăţat mai multe. Cel mai mult mi place când coacem biscuiţi”, a spus Mihai, recunoscând că o mare dorinţă a lui este ca la brutăria lor să fie produse şi torturi, deliciu în faţa căruia nu poate rezista.
Lilia, o altă angajată, ne oferă şi ea câteva impresii: „Îmi place foarte mult să lucrez la brutărie. Reţetele ni le spune doamna Emilia, noi cu toţii facem copturile”, adaugă tânăra. Pe lângă plăcerea pe care i-o oferă munca în atelier, Lilia apreciază şi faptul că este remunerată, ea având şi un scop frumos cum să-şi cheltuiască banii adunaţi. „Multe de toate trebuie, dar vreau să strâng banii şi să cumpăr un cărucior (scaun cu rotile — n.a.) pentru soţ”, ne-a confesat femeia, soţul Liliei de asemenea se află în internat.
Brutarii ne-au servit cu plăcinte, aşa că ne-am convins şi cât de gustoase sunt, apoi i-am lăsat să-şi continue activitatea, or nu-i simplu să coci plăcinte pentru toţi rezidenţii internatului. În total, în Internatul psihoneurologic din Bădiceni sunt plasaţi 431 rezidenţi de la 23 la 94 de ani.
