Plecând de la premisa că inginerul Gheorghe Ursu nu a fost disident, Curtea de Apel București a ajuns la concluzia că acesta nu a fost un opozant al regimului comunist și al lui Nicolae Ceaușescu, deci ofițerii de Securitate care l-au anchetat până la moarte sunt nevinovați.
Gheorghe Ursu s-a născut la 1 iulie 1926, în Basarabia, în oraşul Soroca, fiind fiul lui Vasile Ursu şi al Margaretei. Gheorghe a învăţat la şcoala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galaţi. A continuat să înveţe la liceul Vasile Alecsandri din Galaţi. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost ucişi la Auschwitz. Disidentul anticomunist Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost ucis, prin tortură, în arestul Securității, în 1985. El a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă şi pentru că nota într-un jurnal ororile conducerii comuniste.
Judecătoarea Mihaela Niță de la Curtea de Apel București și-a motivat decizia de achitare a foștilor ofițeri de securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş, cei care l-au percheziționat și anchetat pe disidentul comunist Gheorghe Ursu, ucis în bătaie de colegii de celulă, doi deținuți de drept comun.
Plecând de la premisa că inginerul Ursu nu a fost disident, aceasta a anulat practic acuzațiile procurorilor. „În speță, este totuși dificil de considerat că victima a fost un adevărat dizident politic”. Într-adevăr este de notorietate că în regimul comunist orice părăsire a țării era o adevărată raritate, fiind făcută numai de anumiți cetățeni și sub un control strict, raportând la organele de securitate orice mișcare, etc”, se arată în motivare. Aproape cu invidie, Niță consideră că Ursu, care avea rude stabilite definitiv în străinătate, „nu numai că nu a fost dată afară din serviciu, dar a și făcut toate concediile numai în străinătate”.
În anii 80 se putea face opoziție partidului
Urmează, în expunerea judecătoarei, o serie de considerații personale privind viața românilor sub regimul lui Nicolae Ceaușescu, după care judecătoarea trage concluzia că „la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că exista o intenție clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităților statului”.
Raționamentul judecătoarei Niță continuă cu o altă afirmație consternantă, respectiv „opoziția victimei față de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind și din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim”.
Instanța mai consideră că inginerul Gheorghe Ursu nu a fost anchetat de Securitate din cauza opiniilor sale despre conducerea de stat și de partid ”acțiunile întreprinse de lucrătorii de securitate nefiind, în mod evident, de răzbunare”. Această concluzie rezultă din faptul că „în perioada respectivă erau foarte mulți români care își exprimau dezacordul față de politica de partid și de stat de la acea vreme sau păreri insultatoare, calomnioase la adresa conducerii de stat si partid, însă nu a fost supuși unui astfel de regim, care să conducă la eliminarea fizică a persoanei respective, fiind utilizate alte metode pentru temperarea acestora”.
Anchetă tergiversată
Un alt motiv de achitare a fost acela că procurorii au lăsat în nelucrare foarte mult timp acest dosar. „Autoritățile responsabile pentru anchetă nu au adoptat toate măsurile care ar fi permis în mod rezonabil identificarea și sancționarea tuturor persoanelor responsabile în timp util, cu atât mai mult cu cât au fost sesizate încă de la începutul anului 1990, după circa 4 ani de la savârșirea faptei”, se mai arată în document.
Minimizarea meritelor victimei
Urmează definiția disidentului din perspectiva judecătorului de Curte de Apel în anul 2019. Se numește Mihaela Niță și e judecător din anul 2006, după ce, înainte, a fost procuror: „După decembrie 1989, prin disident, folosit în sens pozitiv, s-a înțeles acea persoană cu opinii opuse celor ale regimului totalitar, care avuseseră îndrăzneala să-l înfrunte pe Nicolae Ceaușescu, cu o atitudine deschisă, opoziționistă față de puterea comunistă, luptând pentru libertate. (…) Victima nu și-a manifestat public dezacordul față de politica și conducerea de stat și partid, astfel încât să devină din acest punct de vedere o persoană periculoasă pentru securitatea statului, datorită posibilității influențării opiniei publice și a instigării populației împotriva conducerii de stat și partid”.
Judecătoarea mai arată că opiniile și nemultumirile lui Gheorghe Ursu au fost exprimate „fie în jurnalul său intim, ce nu a fost dat publicității, sau prin materialele transmise la postul de radio „Europa Liberă”, unde însă nu a fost menționat numele său, sau prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenția organelor de securitate, fiind arestat și deținut pentru infracțiuni de drept comun”.
„Turnat” de colegii de birou
Reamintim că în cursul lunii decembrie 1984, în lipsa lui Gheorghe Ursu, subalternii acestuia, întrucât observaseră că șeful de birou făcea însemnări aproape zilnic într-un registru pe care-l ținea în sertar, au luat acest registru și l-au predat conducerii institutului de proiectări în construcții, respectivul registru fiind un jurnal intim, în care inginerul nota zilnic impresii și păreri personale și care conținea însemnări considerate ostile la adresa conducerii superioare de partid și de stat. Conducerea institutului a anunțat imediat Securitatea și au urmat o serie de percheziții la domiciliul acestuia, unde au fost descoperiți 15 dolari SUA și 10 mărci vest germane, acesta fiind și pretextul pentru arestare.
Având convingerea fermă că „politica statului român la acea dată nu era de reprimare a formelor de opoziție față de regimul politic și conducătorul statulu prin violență și eliminare fizică”, judecătoarea Niță i-a achitat pe ofițeri de securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş. În octombrie 2019, Pârvulescu și Hodiș au fost achitați după ce au fost judecaţi pentru crime împotriva umanităţii în dosarul disidentului Gheorghe Ursu, schimbându-le și încadrarea în tratamente neomenoase. Decizia magistraților Curții de Apel București nu este definitivă și a fost atacată cu apel la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Foștii ofițeri de Securitate ai regimului comunist, achitați în dosarul morții lui Gheorghe Ursu, au avut ca martori generali SRI în rezervă
Procurorii militari susţin că cei doi ofițeri de securitate au exercitat acţiuni represive sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
Procurorii militari i-au trimis în judecată, la 1 august 2016, pe Marin Pârvulescu (maior în rezervă) şi pe Vasile Hodiş (colonel în rezervă), foşti ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, ambii fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii. În aceeaşi cauză a fost judecat şi Postelnicu Tudor, fost şef al Departamentului Securităţii Statului.
Disidentul anticomunist Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost ucis, prin tortură, în arestul Securității, în 1985. El a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă şi pentru că nota într-un jurnal ororile conducerii comuniste. Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu din Galați și al Margaretei, din Măgura Ilvei, județul Bistrița-Năsăud. Gheorghe a învățat la școala din Soroca pînă în anul 1941, cînd familia s-a mutat la Galați. A continuat să învețe la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.
SURSA: www.romania.europalibera.org
