Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt întâlnite frecvent la nou-născuți și la copii. Mai ales la nou-născuți, simptomatologia este nespecifica și mai dificil de recunoscut, ceea ce poate determina întârzierea măsurilor terapeutice și apariția complicațiilor.
Așa că, pentru a evita afectarea definitivă a funcției renale, este important ca părinții să învețe să observe rapid o potențială infecție. Infecția de tract urinar la copii îmbracă aspecte clinice foarte diferite, in funcție de vârsta copilului și de localizarea infecției. Astfel, simptomele date de infecțiile urinare la copiii cu vârste sub 6 luni diferă de cele date de infecțiile urinare la copiii mai mari de 6 luni și sunt nespecifice, motiv pentru care diagnosticarea se poate face târziu la copilul mic. În cazul copiilor cu vârste pana în 6 luni, prezenta febrei la valori înalte este asociată cu starea generală modificată — copilul nu se simte bine, este agitat, plânge, își pierde pofta de mâncare –, tulburările digestive (balonare, voma, diaree), urina miroase urat, iritația pielii din zona genitală. În cazul copiilor cu vârste între 6 si 12 luni, simptomatologia este asemănătoare cu cea prezenta la copiii mai mici, în prim-plan fiind starea generală proastă — febra și manifestările de tip digestiv: balonare, durerea abdominală, diaree, vărsături, lipsa poftei de mâncare –, urmată de stagnarea ponderală. Și la această categorie de vârstă, poate apărea simptomul specific de miros neplăcut al urinei. Până la vârsta de un an, infecțiile urinare apar mai frecvent la băieți decât la fete, iar după primul an, raportul frecvenței se inversează, din cauza diferențelor anatomice (uretra mai scurta la fete decât la băieți). În cazul copiilor de vârstă preșcolară, infecțiile urinare devin mai ușor de identificat, pentru că se manifestă prin simptome specifice: senzație de urinare imperioasă, „cu picătură”, în special în cazul băieților, schimbarea mirosului, aspectului și culorii urinei, urinări mai frecvente decât în mod obișnuit, inclusiv noaptea, sau reduse cantitativ, dureri abdominale, dureri lombare. Ca și febra — mai puțin evidentă –, durerile lombare indică, de regulă, o infecție localizată la nivelul rinichilor (pielonefrite). Febra apare, în rare cazuri, dacă infecția afectează partea de jos a tractului urinar (uretra, vezica urinară).
Pana la vârsta de un an, infecțiile urinare apar mai frecvent la băieți decât la fete, iar după primul an, raportul frecvenței se inversează…
Cauzele apariției și reapariției ITU. Principala cauza de apariție a infecțiilor urinare sunt bacteriile. Ele se tratează cu antibiotice, tratamentul fiind mai complex pentru infecțiile înalte (de tract urinar superior). De asemenea, infecțiile pot fi produse de paraziți sau de Candida, ultima înmulțindu-se în urma tratamentului cu antibiotic. În multe cazuri, contaminarea copiilor mai mari se produce prin folosirea toaletei sau a căzii de baie, dacă nu au fost respectate măsurile de igienă… Un prim factor de care părinții ar trebui să țină cont pentru a preveni infecțiile urinare la nou-născuți sau la copii este hidratarea corectă. Ca o măsură-pereche cu hidratarea adecvată, este importantă educarea copiilor în sensul neamânării mersului la toaletă. Și menținerea pH-ului acid al urinei este un mijloc de a preveni infecțiile urinare. Un alt factor de care ar trebui să se țină cont este prevenirea constipației — în acest sens, părinții trebuie să aibă în vedere o alimentație care să asigure copiilor scaun zilnic. De asemenea, o igienă corecta a zonei intime — cu mai multă atenție în cazul fetițelor, care, prin anatomia specifică, necesită măsuri de igienă sporite. De altfel, atât în cazul fetelor, cât și în cel al băieților, pot exista o serie de probleme congenitale de anatomie locală care să ducă la infecții urinare, drept pentru care poate fi nevoie să fie rezolvate chirurgical. Nu în ultimul rând, este foarte importantă respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor înainte de folosirea toaletei, dezinfectarea colacului de WC și a căzii de baie, evitarea folosirii de spumante de baie și de săpunuri cu formulă agresivă pentru spălarea zonei intime. Și soluțiile folosite pentru dezinfectarea apei din bazine și din piscine sunt un factor iritant pentru zona uro-genitala, drept pentru care trebuie evitate mai ales în perioadele când există o vulnerabilitate din acest punct de vedere.
Tamara Damaschin, medic-pediatru
