După ce conducerea SA “Regia Apă Canal Soroca” a negat că la fosta staţie de epurare au loc furturi ale metalului uzat, le-am trimis consilierilor orăşeneşti din diverse fracţiuni şi administraţiei instituţiei fotografiile făcute de primăriţa Irina Racikovskaia, care a surprins lucrările de demontare a ţevilor. Apoi la 9 martie am fost telefonat de Dumitru Palamarciuc, directorul interimar al SA “Regia Apă Canal”, care mi-a propus să mergem împreună acolo pentru a vedea care este situaţia. Am acceptat şi, ghidat de domnul Palamarciuc şi paznicul Petru Sobuţchi, am făcut o “plimbare” prin complexul de epurare. Deşi două dintre clădiri semănau în interior cu cele din fotografiile făcute de Irina Racikovskaia, primăriţa satului Ţekinovka, totuşi niciuna nu era identică. Dumitru Palamarciuc mi-a spus că el crede că fotografiile sunt făcute în altă parte şi au fost transmise de doamna primar ca să se răzbune. Acesta ne-a zis că primăriţa are anumite interese şi că dorea să ia la balanţa satului fosta staţie de epurare, prin decizia consiliului local, iar noua administraţie a SA “Regia Apă Canal” Soroca nu a permis acest lucru.
Deoarece primăriţa satului Ţekinovka susţinea în continuare că fotografiile au fost făcute anume la fosta staţie de epurare a oraşului Soroca, am stabilit o întâlnire la faţa locului cu ea şi cu jurnalista Tamara Tisiacinaia de la portalul din Viniţa vlasno.info cu care documentam împreună acest caz. L-am contactat de mai multe ori pe Dumitru Palamarciuc pentru a-i spune că vrem să mergem repetat la Ţekinovka, dar nu mi-a răspuns la telefon (ulterior am aflat că a fost pentru câteva zile în concediu medical — n.a.). La 16 martie, împreună cu primăriţa Irina Racikovskaia, Ludmila Maiorova, prim-adjunct al preşedintelui raionului Iampol și colega Tamara Tisiacinaia, ne-am deplasat la fosta staţie de epurare pentru a vedea edificiul de unde primăriţa susţine că s-au furat ţevi. Când am ajuns în faţa blocului (care avea o intrare principală, pe unde intrasem la 9 martie, şi alta în spatele clădirii, care ducea în incinta cu pricina — n.a.) ne-a ieşit în cale paznicul Petru Sobuţchi care aştepta o comisie de control de la Chişinău. Paznicul ne-a spus că nu are dreptul să permită să ne aflăm pe teritoriul complexului. Între timp l-a contactat pe Vasile Cojocari, consilier orăşenesc şi membru al consiliului de administrare al instituţiei, am intervenit şi eu în discuţie şi i-am spus domnului Cojocari cine suntem şi ce facem acolo. Acesta mi-a spus că trebuie să avem permisiunea conducătorului instituţiei când va reveni din concediul medical. În timp ce paznicul a mai sunat cuiva să primească indicaţii, am făcut totuşi câteva fotografii prin fereastra fără sticlă a acelei clădiri. Şi într-adevăr, era locul unde au fost făcute fotografiile din luna octombrie, care surprinseseră furtul. Însoţitorii mei de la prima vizită nu mi-au arătat şi această hală a clădirii, să fi fost o scăpare sau s-a făcut intenţionat?!
În timp ce părăseam teritoriul ne-am întâlnit cu doi membri ai Inspecţiei Financiare de la Ministerul Finanţelor, însoţiţi de Vasile Cojocari. Aceştia mi-au spus că verifică în special clădirile care sunt la balanţa întreprinderii, iar în baza acestor activităţi vor face o prescripţie pe care o vor înainta organelor competente şi instituţiei verificate. Deşi domnul Cojocari a fost împotrivă ca să însoţesc comisia de verificare pe teritoriul fostei staţii de epurare, spunând că nu am acest drept, până la urmă oricum am mers după ei. Am intrat împreună cu revizorii în blocul surprins anterior în poze şi am făcut mai multe fotografii, inclusiv din unghiul în care au fost făcute de doamna Irina Racikovskaia, pentru a înlătura orice urmă de îndoială că imaginile anterioare au fost realizate în altă locaţie. Între timp Petru Sobuţchi le-a spus membrilor comisiei de verificare că mai mulţi ani în urmă administraţia întreprinderii le-a permis paznicilor să-şi ia în loc de salariu fier uzat şi cărămizile din clădiri. “Eu am luat atunci cărămidă din această clădire în contul lefii. Toţi ştiau, inclusiv şi şefii, nimeni nu ascundea nimic”.
Am revenit la primăria din Ţekinovka, unde am continuat discuţia cu Irina Racikovskaia şi Ludmila Maiorova. “Noi am trimis mai multe scrisori Consiliului raional Soroca pentru a ne clarifica şi a afla cine este proprietarul fostei staţii de epurare, ne spune prim-adjuncta preşedintelui raionului Iampol. Dacă oraşul Soroca consideră că este proprietar, atunci să ne prezinte documentele de proprietate asupra clădirilor, contractul de arendă a acestui teren şi să plătească datoriile. Dacă nu vor demonstra că este proprietatea lor, atunci vom găsi altă soluție. Trebuie să rezolvăm problema şi să decidem, este a noastră sau a voastră şi atât”, afirmă Ludmila Maiorova.
Citeşte: Ce se întâmplă la fosta staţie de epurare?! (I)
