Unul dintre conacele nobililor de odinioară transformat în clădire de utilitate publică şi despre a cărui istorie nu se prea vorbeşte este şi cel al lui Ioan Sârbu din satul Maşcăuţi. În fosta casă a familiei de boiernaşi Sârbu se află în ultimele decenii centrul de sănătate al satului, deşi aici ar fi fost firesc să se găsească muzeul sau biblioteca localităţii. Această dinastie de nobili şi-a lăsat amprenta în viaţa acestui sat şi în… literatura română. Ioan Sârbu era pasionat în special de traducerile în română a clasicilor ruşi.
Totodată, a scris lucrări cu conţinut didactic, dar şi articole care proslăveau frumuseţea împrejurimilor satului, mai ales că în Maşcăuţi se află extremitatea sudică a renumitului complex Orheiul Vechi. Ioan a scris şi două culegeri de fabule şi poezii, iar nici sub stăpânirea rusească din secolul al XIX-lea acesta nu a renunţat la limba română. Şcolile, bisericile şi alte instituţii importante pentru neam treceau rând pe rând la limba rusă, dar în acest conac din centrul satului Maşcăuţi flacăra limbii române ardea necontenit. Ioan Sârbu era împotriva politicii ţariste de dispreţ a tot ce era autohton, astfel cărţile sale erau unicele volume editate în limba română din Basarabia acelor timpuri.
Cu regret, clădirea nu a mai păstrat din eleganţa de cândva şi doar veranda a rămas aproape neschimbată. Edificiul-monument a fost reparat şi adaptat la necesităţile unei instituţii medicale, fără a fi păstrat aşa cum a fost construit iniţial. În fosta curte boierească a rămas şi până în prezent un copac cu o formă ciudată — Sophora plângătoare adusă tocmai din Japonia. Astăzi liceul din sat poartă cu cinste numele celui ce a apărat limba română, iar conacul boieresc arată tot mai jalnic, fisurile apărute îl fac să-şi piardă din splendoarea de altă dată.
