Care este adevăratul adevăr al lui George Simion

În corul european și românesc quasi-general de susținere a Republicii Moldova pentru a o ajuta să facă față numeroaselor probleme economice, sociale și de securitate, generate de războiul hibrid pe propriul teritoriu și de cel de invazie al Rusiei în Ucraina, printr-o disonanță stridentă s-a evidențiat chemarea liderului AUR, George Simion. La congresul extraordinar AUR de la Alba Iulia, care a avut loc în data de 1 decembrie, Ziua Națională a României, Simion a declarat următoarele:

„Basarabia e România. E un adevăr care trebuie spus și trebuie spus de fiecare dată. Scrie în Biblie: când oamenii vor tăcea, pietrele vor vorbi. De asta noi peste tot în țară am scris Basarabia e România. Asta e un adevăr și adevărurile trebuie spuse tare și răspicat. Un alt adevăr pe care tot noi trebuie să îl spunem este că România nu mai trebuie să finanțeze nici măcar cu un leu guvernul de la Chișinău. Mi-e drag de unii miniștri de peste Prut, dar mai drag îmi este adevărul. Nu facem decât să finanțăm separatism anti-românesc finanțând acea guvernare sau finanțându-l pe primarul Chișinăului, anti-românul Ion Ceban. Niciun leu pentru guvernul de la Chișinău”.

Dacă e să procedăm așa cum ne îndeamnă protagonistul citatului de referință – că „adevărurile trebuie spuse tare și răspicat” -, apoi adevărul este că cel pretins de a fi ca atare și rostit de dânsul în ziua de 1 decembrie a fost ca un fluierat în biserica, adică șocant și imoral. Reflecția fidelă a acestei aprecieri este presa românească de toate culorile și orientările care de o săptămână nu încetează să exprime opinii-sentimente situate între nedumerire și indignare, lucru care atestă o reacție quasi-totală de neacceptare. În Republica Moldova, un tărâm folosit de George Simion drept poligon de lansare a sa în politică la începutul anilor 2010, reacția a fost în general semnificativ taciturnă. Asta se explică prin faptul că George Simion este foarte bine cunoscut „acasă”, în Basarabia. E cunoscută mai cu seamă maniera lui de a umbla cu bățul printre garduri ca să stârnească potăile să-l latre cât mai tare – doar să fie observat în mahala. De aceeași manieră s-a făcut și transferul lui Simion din teatrul de acțiune politică incipientă de la Chișinău în politica mare a României. Procedura se reflectă în conținutul a două evenimente, ambele scandaloase: cel încununat de  străduința lui asiduă de a fi declarat indezirabil la Chișinău și cel al trântitului teatral pe asfalt, în mijlocul unui grup de jandarmi, la o manifestație hibridă în București.

***

În perioada de dinaintea „transferului”, „umblatul cu bățul” în orașul Bălți și regiunea găgăuză a lui Simion și a unor colaboratori ai lui, desfășurând acolo manifestații unioniste stridente cu participanți, în fond, „de import”, a generat o reacție inversă scopurilor vehiculate. Propaganda rusă parcă ar fi așteptat asemenea acțiuni de afront virulent. Tocându-le mărunt, ea a putut mobiliza la maxim electoratul antiromânesc, iar polarizarea a adus câștig de cauză  agentului rus Dodon în alegerile prezidențiale din 2016. Dodon, a fost dintotdeauna omul Moscovei, dar în alegerile prezidențiale din 2016 a întruchipat și cea din urmă șansă a lui Plahotniuc, în interesul propriu de a contracara cu orice preț victoria candidatului forțelor anti-corupție, Maia Sandu. În 2015 și 2016, George Simion pare să fi colaborat cu Plahotniuc, stăpânul din umbră al Republicii Moldova în perioada 2015-2019. Manifestațiile cu tentă unionistă organizate de Simion și echipa lui în paralel cu mișcarea anti-corupție din ce în ce mai viguroasă, au fost bănuite de bruierea cu metodă a ultimilor, iar încercarea de a construi o anti-Platformă DA răspundea întocmai comenzilor politice ale lui Plahotniuc de aplanare a apariției oricăror forme de opoziție față de regimul lui. Suspiciunea rezonabilă că Simion și Plahotniuc „lucrează” în baza unui „contract” de prestare reciprocă de servicii a existat în toată această perioadă. Nu este deloc întâmplător că „expulzarea” ceremonioasă a lui Simion din Republica Moldova de la 2 octombrie 2018 cu tot tacâmul de erupții gălăgioase de presă pe ambele maluri ale Prutului, a fost operată de către cel mai executant executiv al lui Plahotniuc – Guvernul Filip. Serviciu pentru serviciu, or, cadou mai mare ca o nouă victimizare nici că se  putea pentru cineva care-și făcuse din unionism un pat germinativ, pe care să-și crească ambiția pătrunderii în marea politică a României.

Dar, ajuns acolo, iată că unionistul Simion se poziționează din ce în ce mai ostil față de ideea magistrală pe care a anunțat-o în cariera sa politică. Chemarea de la Alba Iulia de a nu mai da niciun leu pentru guvernul de la Chișinău vine exact în faza în care supărarea Moscovei pentru ceea ce se întâmplă în fosta ei colonie a atins culmile. Aceasta simte că războiul pierdut în Ucraina ar putea să conducă și la pierderea definitivă a Republicii Moldova. Activarea lui Șor și a altor subdiviziuni ale coloanei a cincea ruse într-o acțiune subversivă mult mai deschisă decât cele hibride ascunse pe care le operează Moscova, vine exact din această estimare a pașilor practici de înaintare către un obiectiv concret pe care îi întreprinde actuala guvernare de la Chișinău. Atacurile propagandistice și instituționale s-au intensificat pe toate palierele, iar purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de externe a construit o întreagă procedură de insinuare veninoasă pe faptul că Maia Sandu este și cetățeană a României, ca și cei peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova. Moscova nu vrea ca Republica Moldova să fie ajutată de cineva: nici de Uniunea Europeană și cu atât mai mult de România. În acest context, lozinca „Nici un leu pentru Chișinău” este o contribuție perfectă pentru a asigura rămânerea Republicii Moldova în ghearele Kremlinului. Moscova ar putea să-l nominalizeze pe unionistul Simion la premiul anului pentru această inițiativă.

***

Un unionist autentic, dotat cu simțul practic, dar și cu inteligența cuvenită, ar trebui să se bucure că ideea de reunificare pare să fi depășit, în sfârșit, faza de strigare în stradă, apropiindu-se de  cea desfășurată într-o vastă și reală procedură de executare. Cine vrea, poate să observe că procesul de reunificare este ca niciodată pus pe un făgaș practic, că face parte din politicile, din ce în ce mai sincronizate, ale forțelor decidente ce guvernează la moment cele două state românești. Și bravo lor, indiferent cine sunt și cum se numesc. Sau poate exact acest lucru nu-l aranjează pe George Simion!? Poate că în comandamentele de care se conduce cu adevărat, reîntregirea reală a Republicii Moldova și României nu este permisă altor forțe, decât celor supuse lui, ori chiar deloc? Poate că aceste comandamente nu prevăd decât afișarea pe toate gardurile a lozincii „Basarabia e România”, dar în realitate lozinca să rămână sterilă și Basarabia, așa cum a fost – a Rusiei, a lui Voronin, a lui Plahotniuc, a lui Dodon, a lui Șor și a altor lichele antinaționale la fel de periculoase, ca și ocupația rusească?

Care este adevărul adevărat al lui George Simion?

Valeriu Saharneanu

6 decembrie 2022