Calul școlii de la Căinarii Vechi, ultimul din raion, a fost scos la vânzare, iar cele mai mari șanse erau ca să meargă la fabrica de mezeluri. A fost salvat prima dată de faptul că iapa rămase însărcinată. Acum urmează să fie vândută iarăși, în timp ce unii localnici își doresc ca Zorica să fie donată mănăstirii din preajma satului.
Acum un an, la Ședința Consiliului Raional Soroca din 20 decembrie 2018 aleșii locali au hotărât să vândă calul cu tot cu căruță, care de jure se află la balanța Consiliului. Deși consilierii au făcut mai multe glume la acest subiect, proiectul de decizie a fost aprobat. “Bugetul nostru este unul auster, foarte auster, din mai multe motive, ne spune Grigore Marinescu, directorul Gimnaziului “Andrei Porcescu”. Școala este prevăzută pentru 1170 de copii, la moment avem 180 de elevi. Încăperea este mare și avem cheltuieli mari de regie, încălzirea, și toate astea. Și la noi în sat a apărut serviciul de salubritate și ne-am gândit că și pentru școală va fi mai ieftin să evacuăm gunoiul achitând 100 de lei pe lună. În 12 luni vor fi 1200 de lei, dar așa noi achităm lunar o sună mai mare pentru leafa căruțașului. Când era pe timpuri ferma colhozului calul școlii aducea lapte, apoi ne aducea apă, căci nu aveam apă în școală. Problema cu apa am rezolvat-o, avem o fântână în fața școlii, am pus pompă iar analiza apei este bună. Acum lapte ne aduce întreprinderea specializată, apă avem și practic folosim calul și căruța doar să scoate frunzele și gunoiul din curtea școlii”.
După adoptarea deciziei se părea că problema este ca și rezolvată, iar Zorica va fi vândută. Dar nu a fost să fie. “După ce Consiliul Raional Soroca a luat decizia de a vinde calul, la noi s-a început “Santa Barbara”. Eu am vrut să fie mai bine, dar a ieșit ca de obicei. Am chemat expertul de la Camera de Comerț și Industrie să o prețuiască. Iapa a fost fotografiată și a fost apreciată la vreo cinci mii de lei. Am umblat, am făcut documentele, le-am plătit, și tot așa. Când să facem licitația ne anunță femeia care este căruțaș că iapa o să aibă un mânz. Eu m-am mirat, de când sun eu aici ea mânz nu a avut. Ne-a confirmat și medicul veterinar. Am fost la raion, la Direcția de Învățământ și le-am spus că eu poate încalc decizia Consiliului Raional Soroca, dar nu vreau să o dau la carne, la Fabrica de mezeluri, căci este păcat. Să fete mai întâi, iar pe urmă vedem. Am fost înțeles și de conducerea raionului Soroca. Peste o perioadă vine doamna căruțaș și plânge, spunându-mi că iapa a lepădat mânzul. Acum trebuie să facem licitația. Dar a mai apărut o idee de la localnici, la noi la vreo 7 kilometri de sat este o mănăstire. Ei acolo nu au cal, și maicile vin pe jos până în sat. Eu știu că după lege nu am voie să o donez, dacă este o hotărâre a Consiliului Raional Soroca ca să o vindem, ori trebuie altă hotărâre. Mănăstirea nu va putea să cumpere calul și căruța, fiindcă trăiesc din donații. Așa că nu știu încă cum vom proceda”.
Între timp Zorica așteaptă decizia oamenilor, care îi vor hotărî soarta, fie merge la carne, sau este donată mănăstirii. Am mers să vedem cum arată ultimul cal al școlii din raionul Soroca, iapa albă și blândă nu s-a deranjat de faptul că-i facem fotografii. “E foarte cuminte, dacă ar fi fost rea, eu nu lucram cu ea, ne zice doamna căruțaș Maria Cîrțîca. Eu vreo cinci-șase ani îngrijesc de ea, să fii căruțaș e foarte bine, dacă e cuminte calul se poate de lucrat. O păzesc, îi dau mâncare bine, o îngrijesc. La școală după ce greblez, duc gunoiul cu ea. Știu că vor să o dea la carne și îmi pare tare rău. Eu cred că e mai bine să o donăm la mănăstire”. Deși iapa nu are documente, localnicii cred că ea ar avea vreo 30-40 de ani, și după ce a slujit o viață întreagă de cal școala, acum ar fi cazul să nu ajungă în salam. Veaceslav Rusnac, Președintele raionului Soroca, consideră că dacă administrația școlii ar veni cu o nouă cerere către Consiliul Raional Soroca atunci la una din următoarele ședințe se va pune în discuție, iar aleșii vor lua o decizie dacă acceptă să doneze calul școlii mănăstirii.
Deci soluții legale ar fi două. Fie Consiliul Raional Soroca își abrogă decizia de anul trecut și adoptă alta, sau oamenii cu tragere de inimă pun mână de la mână ca să cumpere calul și să-l doneze mănăstirii. Voi cum credeți că ar fi mai bine?
