Din cele mai vechi timpuri Ziua Ouălor era foarte aşteptată de copii, aceştia ajutându-şi mamele sau bunicile la alesul celor mai bune ouă ce urmau a fi înroşite. Astfel, pruncii alegeau mai ales ouăle de găini negre, ouă numite „hărăpeşti“. Aceste ouă aveau coaja gălbuie, fiind mult mai tari decât celelalte. Puse deoparte, înroşite într-un mod mai deosebit, acestea îi ajutau pe posesorii lor să câştige la Paşti multe alte ouă, fiind câștigători la concursurile de ciocnit ouă!
Sărbătoarea Ouălor fiind situată exact la jumătate de post era socotită un fel de perete care desparte Postul Mare în două.
Pe vremuri, mai ales femeile țineau această zi ca pe o duminică, fiind interzise cu desăvârșire anumite munci, precum: torsul, țesutul, cusutul, periatul, urzitul, și, mai ales, unsul pereților. Cele care se încumetau să muncească riscau să înnebunească; dacă nu li se întâmpla lor acest lucru, atunci un membru al familie tot înnebunea; fiind zi primejdioasă, alte femei care nu o țineau, se îmbolnăveau de „dânsele” (iele), această boală presupunând, mai întâi, dureri ale mâinilor, picioarelor, apoi ale oaselor, ulterior uscându-se carnea de pe oase și mai ales cea de pe lângă încheieturile degetelor. Cert este, după o credință larg răspândită altădată, că tot ceea ce se lucra în această zi se strica, nici un lucru neputând fi dus până la capăt. Să nu se bucure însă leneșii, pentru că ceva- ceva tot se putea face în această zi, anume număratul ouălor și al călepelor (sculuri) de in cânepă și de lână.
Sărbătoarea Ouălor sau Miezul Pereților, cade exact la jumătatea Postului Mare, întotdeauna în miercurea din săptămâna a patra a Postului Mare. Strămoșii noștri țineau Sărbătoarea Ouălor, sărbătoare numită și Sfintele Păresimi, Miezul sau Miaza Păresii sau Păreții. Cuvântul „părăsimi” (sau cum îi spunea poporul „păreți”), provine din latină, însemnând „40 de zile”, adică cât se considera că ține efectiv Postul Mare, Săptămâna Patimilor având un statut special. În timp și această săptămână în ceea ce numim obișnuit Postul Mare, așa încât Miezul Păreții cădea la 24 de zile de la Lăsatul Secului de Brânză, acum întâlnindu-se cele două jumătăți egale.
Un obicei larg răspândit pe vremuri interzicea să iei ouă de pe cuibare de la Lăsata Secului până la Miezul Pereților. Dacă trebuia neapărat să iei un ou, atunci mai întâi trebuia scuipat. În legătură cu strânsul şi număratul ouălor în această zi existau mai multe explicații.
Una ne spune că se făcea acest lucru pentru a nu se strica ouăle până la Paşti; alta, pentru că numai astfel se spera ca găinile să facă mai multe ouă! Cele mai multe femei păstrau aceste ouă pentru a le face roşii sau pentru prepararea cozonacului şi a păştii, toate ouăle de la Miezul Păreţii nefiind bune de clocit.
