În Basarabia, Paștele Blajinilor este probabil cea mai importantă sărbătoare. Sunt sărbători care marchează profund locul – Revelionul, Paștele, Crăciunul pe stil vechi, 9 mai – Ziua Victoriei, 8 martie – Ziua femeii, 1 mai – Ziua muncii, Hramul satului. Un amestec straniu de sărbători religioase și laice sovietice. Sunt sărbători populare. Paștele Blajinilor este sărbătorit, conform tradiției, și în Ucraina, și în Rusia, acolo unde pământul proaspăt săpat acoperă trupurile victimelor războiului, notează DIGI24.
Paștele Blajinilor bate tot – vine din epoca precreștină, trece prin creștinism și prin epoca sovietică și învinge. Sigur a devenit cea mai importantă sărbătoare. Oare de ce? E sărbătoarea la care participă toți: cei morți și cei vii. E sărbătoarea la care nu poți lipsi. De fapt, e sărbătoarea care spune că nu există morți, că nu există vii – există doar întâlnirea dintre ei și masa din cimitir de Paștele Blajinilor. I se mai spune Prohoadele, Ziua pomenirii, Radoniţa. Se serbează și în Bucovina, și de slavii din sud-est. Se serbează și de ucraineni și de ruși. Această sărbătoare e după Paștele creștin (după o săptămână – Blajinii nu le au cu matematica și nu nimeresc Paștele), nu cade duminica și are un conținut tare straniu: arhaic, greu de acceptat azi, ritualuri magice și necesită un efort deloc ușor de dus și costisitor. Pentru ce? Pentru a te întâlni cu morții?
Sunt câteva elemente-cheie ale sărbătorii. Mai întâi: pregătirea mormintelor, care se face meticulos ca o formă de respect și de comemorare a celor morți. Al doilea element: pregătirea pomenilor de care se ocupă femeile: se fac cumpărături de diverse obiecte pentru bărbați și femei (obiecte utile sau haine) care se vor da de pomană celor nevoiași în comemorarea celui mort. Al treilea element: masa și băutura, care e o masă la cimitir cu cei dragi, familie, rude și care are funcția comunitară de revedere și comemorare. Al patrulea element: înmânarea pomenilor. Ultimul element: petrecerea – un soi de mâncare și băutură colectivă când oamenii schimbă între ei ce au adus, se invită reciproc dincolo de grupul familiei.
Paștele Blajinilor este o sărbătoare a morților – o întâlnire cu cei plecați dincolo. Însă orice sărbătoare și ritual al morții e în primul rând despre cei vii. Când oamenii vorbesc despre moarte vorbesc în primul rând despre viață. Despre esența ei. Cu morții te întâlnești pentru a nu uita să te întâlnești cu cei vii. Moartea și morții sunt singurele lucruri care-i mai fac pe cei vii să mai fie împreună. Despre asta e sărbătoarea.
Dar mai ales este despre cum trebuie să fie cei vii împreună. Moartea, ritualurile morții de Blajini te învață acest lucru. E, de fapt, o instituție care reamintește ce înseamnă să fii împreună – obligații, responsabilități, ritualuri de viață în comunitate, lupta cu singurătatea. Elementele-cheie: a fi împreună și a pomeni – a da pomeni. Pomana – are mai multe funcții. Are mai întâi funcția de memorie, amintire. Pomana e legată profund de memorie. O memorie concretă – se dă „de sufletul cuiva”. Se face în numele cuiva concret plecat dincolo.
Dar nu e tot: pomana mai are funcția de iertare și împăcare – un soi de pace instaurată între generații și între toți membrii comunității. Trebuie să ne iertăm ca să reușim să fim împreună. Un consens social – un contract social. Și, firește, are funcția de dar, de instaurare a unei economii a darului între toți membrii comunității: dar, ofrandă, redistribuție. De Paștele Blajinilor există un set ritualic destul de bine instituit: de la ce și cui se dăruiește până la masa din cimitir.
De ce toate astea? De ce are nevoie mortul de asta? El nu are nevoie de asta. De asta au nevoie cei vii. Repet: moartea e despre viață. Paștele Blajinilor doar reamintește toate aceste lucruri uitate și disprețuite azi. Sărbătoarea are un caracter profund social. Cimitirul, locul de întâlnire pentru cei plecați de acasă În ultimii ani, sărbătoarea s-a amplificat și modificat mult. Migrația economică a făcut din această sărbătoare elementul-cheie al reîntâlnirilor. Iar presiunea economică a făcut ca acest circuit al darurilor și meselor să capete ceva spectaculos până la grotesc. Societatea consumului și prestigiul capitalului devorează și aceste ritualuri. În ultimii 20 de ani, cimitirul a devenit locul de întâlnire al celor plecați. Cimitirul a devenit locul central al comunității din Basarabia, iar Paștele Blajinilor este sărbătoarea principală. De ce? Totul e legat de schimbările profunde sociale, politice și economice.
Dacă vrei să pricepi cu adevărat ce se întâmplă în Basarabia, mergi la cimitir și mai ales de Paștele Blajinilor. Moartea povestește totul despre cei vii și viața lor. În Basarabia, cel mai viu loc e cimitirul. Și un lucru pe care nu trebuie să-l uităm: Paștele Blajinilor este o sărbătoare gestionată în totalitate de femei. Bărbații aici sunt aproape inutili. Ei sunt pe post de executanți care nu pricep mai nimic din gestiunea unui proces al naibii de complicat. Paștele Blajinilor este o sărbătoare eminamente a crizei, a gestiunii sociale în criză – a tranziției. Iar tranziția și criza la noi în Est sunt gestionate în totalitate de femei.
SURSA: DIGI24
