Acum șase toamne, a plecat în lumea celor drepți OMUL Mircea Martâniuc, care nu și-a pierdut această calitate nici când urca sus și nici atunci când se afla la cârma raionului. Ex-preşedinte al raionului Soroca şi Cetăţean de Onoare al raionului Soroca, Mircea Martâniuc s-a născut la 3 august 1948 în satul Mereşeuca, raionul Ocniţa, dar s-a impus ca un profesionist oriunde a activat — Criuleni, Cantemir și apoi mulți ani la Soroca. Îndemnați de cei care l-au cunoscut, i-am rugat pe mai mulți soroceni să ne vorbească despre cine și cum a fost Mircea Martâniuc.
Liliana Babără, managera Incubatorului de Afaceri Soroca “Gunnar Due-Gundersen”:
Eu l-am cunoscut mai în de aproape prin 2007, înainte de alegerile locale. Eu eram președintele Consiliului Electoral de Circumscripție Soroca. La timpul cela dumnealui avea o vârstă, îl cunoscusem ca vicepreședinte al consiliului, avea un nume mare și era un profesionist, iar atunci când a venit să depună actele era foarte minuțios și se vedea că retrăiește de ceea ce face, nu era artificial, ci foarte responsabil. Când a fost ales în funcție de președinte al raionului Soroca, eu eram șefa Secției economie, fiind aleasă prin concurs în 2003, pe timpul regretatului Anatolie Prisacari. Ei veniseră pe valul democratic, iar eu la început eram considerată de la comuniști, deși niciodată nu am fost membră a partidului. Dar îmi pare foarte bine că profesionalismul de care a dat dovadă toată viața a fost mai presus decât orice. El fiind în funcția de președinte al raionului, am continuat ideea cu formarea incubatorului de afaceri. Era consecvent, a susținut să reparăm clădirea și s-a implicat foarte mult în procesul de creare a primului incubator din Republica Moldova, care este prototip pentru celelalte zece. Mi-a zis să particip la concurs, încurajându-mă că voi face față. Mai târziu, când venea la consiliile de administrare ale incubatorului, se implica foarte mult, se interesa cum merg lucrurile în realitate, nu doar pe hârtie. A avut o relație foarte caldă cu fostul director de proiect Gunnar Due-Gundersen, al cărui nume îl poartă acum Incubatorul de Afaceri din Soroca. Deși vorbeau limbi diferite, prin mimica și emoțiile pe care le transmitea l-a convins pe omul cela că este un om deschis și poate avea încredere în el. A fost o colaborare productivă. Simplitatea lui Mircea Martâniuc m-a cucerit, citisem undeva că cu cât omul este mai intelectual, cu atât este și mai simplu. Deși nu era originar din Soroca, a iubit mult acest loc. A fost un OM pe val.
Silvia Leșan, primarul comunei Schineni:
Mircea Martâniuc a contribuit personal la formarea mea profesională, m-a ghidat și instruit în finanțe publice si APL, eu pe atunci fiind una dintre cei mai tineri primari. L-am cunoscut ca un om de o omenie si cumsecădenie rară, înzestrat cu inteligență și înțelepciune.
Pentru comunitatea noastră dumnealui a pus umărul la gazificarea si reparația acoperișului gimnaziului, elaborarea proiectului de aprovizionare cu apă. Dumnealui a inițiat procedura de alocare de surse financiare pentru procurarea de automobile de serviciu pentru câteva primării din raion unde la funcția de primar erau femei. Avea un simț al umorului deosebit, ne certa cu drag, ne îndruma, sfaturile dumnealui m-au ajutat să depășesc multe etape complicate în activitatea mea. Un om care prin activitatea dumnealui a contribuit semnificativ la dezvoltarea raionului.
Lora Lisnic, fostă conducătoare a Direcției Finanțe a Consiliului raional Soroca:
Îmi pare foarte rău că sunt nevoită să vorbesc despre Mircea Spiridonovici la trecut, dacă ar fi fost mai mulți oameni care să îi semene lui, la mulți oameni viața ar fi fost mai ușoară și plăcută. Am avut onoarea și plăcerea de a lucra sub egida lui, el a fost bun învățător, îndrumător și profesionist. A știut să formeze o echipă unită de profesioniști care și până astăzi activează în diferite funcții la diferit nivel. Mulțumită profesionalismului său și a echipei sale în municipiul Soroca s-au făcut foarte multe lucruri care se resimt și astăzi.
Mulți își atribuie rezultatele unor realizări, însă el a fost promotorul mai multor proiecte care se resimt în timp. El a știut să se comporte și să comunice cooperativ cu oricine — de la simpli oameni până la persoane de rang înalt. El cu adevărat merită recunoștință, respect și gratitudine din partea multora, chiar și din partea mea personală. Astfel de oameni rar se întâlnesc în viață: simplu, modest, respectuos și de la care aveai multe de învățat, un exemplu pentru toți.
Vasile Baș, directorul Liceului „Constantin Stere” din Soroca:
Am avut ocazia să activez în calitate de director cu regretatul Mircea Martâniuc, președinte de raion. A avut calități bune de om, om de ajutor, înțelegător, povățuitor. În calitate de președinte de raion a fost un profesionist cu cunoștințe profunde în domeniul finanțelor publice, a știut să unească oamenii, să stimeze pe cei din jur. Personal eu am fost ajutat de multe ori cum să planific și să gestionez eficient bugetul liceului. Era un om cu cerințe față de subalterni, dar și un președinte înțelegător. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace.
Tatiana Robu, șefa Serviciului Proiecte Investiționale a Consiliului raional Soroca:
Un manager de excepție, profesionist, exigent și totodată tolerant, flexibil și indulgent. Nu i-a trebuit mult timp ca să poată să aprecieze activitatea pe care o desfășuram, întrucât era una nouă în administrația publică din Republica Moldova. Asta pentru că era o persoană căreia îi plăcea să studieze în profunzime tot ce ține de metodologie, legislație, permanent era în pas cu toate schimbările și deschis pentru tot ce este nou și creativ. A susținut toate ideile de proiecte pe care le inițiam și permanent venea cu idei inovative, putea sa facă lobby la orice nivel și să obțină rezultate în toate începuturile. Era zgârcit la laude, dar dacă obțineam rezultate, nu evita să ne stimuleze și să ne motiveze pentru a ne oferi curaj și încredere în tot ce făceam. Deținea competenţe și abilități de conducere și putea influenţa în mod eficient comportamentele angajaților, avea o gândire critică şi constructivă, citea zilnic din scoarță în scoarță orice document intrat și ieșit, era permanent la curent cu toate modificările în legislație, Regulamente, Acorduri și era pregătit să ne ofere sprijinul în orice domeniu. A știut să gestioneze eficient resursele interne şi externe necesare realizării activităților planificate, astfel s-au putut realiza multe proiecte locale, regionale, transfrontaliere și transnaționale. Acum, când nu mai este printre noi, sunt sigură că și de acolo, din ceruri, ne ghidează și se bucură de rezultatele pe care le avem. Vreau sa-i mulțumesc pentru că avea răbdarea să ne asculte și să ne consulte pe fiecare, pentru dăruirea de sine în munca de zi cu zi, pentru aportul adus la prosperitatea orașului și raionului Soroca.
Nicolae Bulat, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca:
Prin 2010, am fost invitat la o ședință la Consiliul Raional Soroca prezidată de către președintele raionului Soroca, Mircea Martâniuc. La sigur că m-am interesat care va fi tema de discuții.
– Sunt bani, sunt proiecte transfrontaliere. Ideile, propunerile noastre – sponsor Uniunea Europeană
Dacă ești bine informat nu da-i cu oiștea-n gard. Așa că am mers la ședință bine pregătit. Cu mult mai înainte de aceasta, am participat la concursul de proiecte Ambasador al Ambasadelor SUA cu proiectul de a construi o hidroizolare de asupra beciurilor din Cetatea Soroca afectate de umiditate. Am fost respins atunci de Ministerul Culturii, propunându-ne să facem o schiță de proiect de restaurare a Cetății. Cu permisiunea Ambasadei SUA din Chișinău am mers la crearea unei schțe-proiect de restaurare a cetății. Sergiu Cîrja, un tânăr sorocean, foarte talentat, student an V la facultatea de Arhitectură și Urbanism, curajos și cointeresat de ași ajuta orașul său natal, a lucrat la schița de proiect din toată inima și s-a primit un lucru extraordinar, dar din nou am fost refuzați de a investi cei 30 000 dolari , așa că banii s-au reîntors în bugetul SUA. Dar vreau să vă asigur că schița de proiect de restaurare a cetăți nu a fost făcută în zadar. Am mers la ședința organizată de președinte cu propunerea bine argumentată de a restaura parțial cetatea, mai ales că aveam și Schița de proiect elaborată de Sergiu Cîrja. Propunerea noastră a fost la sigur acceptată Așa că acea schiță de proiect a stat la baza conceptului de Restaurare parțială a Cetății Soroca și nu numai , de oarece la proiect trebuiau să mai participe încă două țări – România și Ucraina.
– Cum să numim proiectul?, a întrebat președintele Mircea Martâniuc.
Am propus „Bijuterii medievale: Cetățile Hotin, Soroca și Suceava”
Propunerile și denumire proiectului au fost acceptate unanim. Partenerii de la Hotin și Suceva au fost bucuroși de posibilitate de a conlucra împreună cu noi la salvare, restaurarea, protejarea și promovarea patrimoniului istorico-cultural. După aceasta a urmat pregătirea întregului bloc de documente, informații, argumente, scrierea proiectului – un lucru enorm, de care s-a apucat echipa doamnei Angele Cașcaval . Iată aici, Mircea Martâniuc, omul care cunoștea foarte bine valoarea banului, a mers la risc, a alocat cu susținerea consilierilor din bugetul raionului la 100 mii lei pentru achitarea lucrului efectuat, fără a avea vreo garanție că vom câștiga finanțarea. Dacă nu câștigam, rămâneam numai cu munca depusă pentru un viitor nedeterminat da și minus 100 000 lei la buget. Dar nu a fost să fie! Am învins, noi toți sorocenii și nu numai, în frunte cu regretatul Om Mircea Martâniuc. De la 30 000 dolari prin 2007 (Programul Ambasador) am ajuns la 3 mln euro de la UE. Iar acum în pragul anului 2021 vom merge cu toții la cea de a doua etapă de restaurare a Cetății. Nimic nu se face în zadar, toate lucrurile bune au un răsunet, o continuitate și un sfârșit bun. Piatra de temelie la restaurarea Cetății Soroca a fost pusă cu bună știință de MIRCEA MARTÂNIUC asistată de o mulțime de oameni buni. Regret un lucru pe care nu s-a împlinit. Dorea foarte mult Mircea Martîniuc să mergem în satul dumnealui de baștină, Mereșeuca , unde să stăm la taifas cu oamenii bătrâni din sat. Azi-mâine și așa am ratat o ocazie foarte frumoasă de a fi nu numai funcționari la oraș dar și copii satului de unde mulți din noi au zburat în lumea mare.
Petre Popa, directorul Teatrului “Veniamin Apostol” din Soroca:
Cu regretatul Mircea Martâniuc m-am întâlnit prin anii ’80, când activam la casa de cultură din s. Stoicani. L-am văzut captivat de cele întâmplate în scena improvizată pe stadionul școlii. Pe atunci se organiza „Ziua satului”, o zi în care se promova localitatea pe toate domeniile. Așa s-a construit de la sine o punte între sufletele noastre, întâlnindu-ne cu diferite ocazii unde se asculta și poezie. Dar „viața nu-i o șosea asfaltată”, zicea unul dintre poeții basarabeni. Pe parcursul anilor s-au produs mai multe metamorfoze. Politica a schimbat valorile pe principii, însă cert rămâne faptul că două din importantele realizări în plan cultural și literar din viața mea s-au produs cu sprijinul lui Mircea Martâniuc, ex-președinte al raionului Soroca. Vorbesc despre funcție în al doilea rând, pentru că nici o funcție în care este instalat doar un „cinovnic” nu va susține actul creației, căci el include o doză mare de risc. În toamna anului 2009, dl Martâniuc mă anunță despre disponibilitatea sa de a susține fondarea unui teatru profesionist la Soroca. După două luni de documentare în domeniu i-am pus pe masă proiectul. Datorită insistenței sale, proiectul a devenit realitate, fiind votat unanim de toți consilierii. Aș aminti doar că republica traversa atunci o perioadă cu „zdruncinări politice și sociale” și de criză financiară. În cultură așa a fost dintotdeauna, nașterea unui festival, întâlnirea cu o personalitate de marcă, fondarea unei instituții se face posibilă datorită unor persoane concrete, care au avut nu numai pârghiile la îndemână, dar ambiție și curaj. E greu de spus dacă spectatorul sorocean ar fi avut bucuria întâlnirii cu teatrul dacă nu s-ar fi produs, atunci, evenimentul. Cea de a doua realizare (luată cronologic ar fi prima, de fapt) importantă este editarea antologiei „Cetatea de cuvinte”, în care se regăsesc cca 70 de nume ale scriitorilor născuți în județul Soroca (aa.1800-2011). Consiliul raional, la inițiativa dlui M. Martâniuc, a realizat achiziția cărții, ulterior distribuind-o în toate bibliotecile din raion. Ce poate fi mai rezistent în timp decât un nume în pagină de carte… Până la urmă, lucrurile se așază în memoria colectivității în funcție de multe alte criterii și numai cei care au menirea să le pătrundă cu mintea și sufletul deopotrivă le pot așeza într-o anumită ierarhie a valorilor.
