Despre faptul că politica moldovenească nu se supune unor rigori logice, dar se lasă dusă de valuri am mai spus și cu altă ocazie. Acum, în preajma alegerilor parlamentare, lucrurile s-au acutizat și mai tare, iar acțiunile formațiunilor politice și a liderilor de opinie chiar au luat-o razna. În societate se atestă un adevărat talmeș-balmeș, iar potențialul electorat este derutat la culme și nu mai știe pe cine să creadă. Ițele s-au încurcat atât de tare, încât va trebui să treacă ceva timp pentru ca oamenii să se dezmeticească cu privire la planurile reale ale politicienilor și să rezolve rebusurile sofisticate scoase ca la indigo de formațiunile politice.
Este imposibil să înțelegi unde-i dreapta și unde-i stânga, iar despre doctrine și ideologii nici nu este cazul să mai amintim. Incredibil, dar adevărat: acei care mai ieri blamau Uniunea Europeană astăzi s-au deghizat în pro-europeni, iar acei care promovau valorile europene au trădat ideea și se declară sceptici în materie de viitor.
De exemplu, chiar zilele acestea ne citea lecții de bună purtare de la televizor un „disident politic” pe nume Grigore Petrenco, care doi-trei ani în urmă ne-a supt o grămadă de sânge prin comportamentul său bădărănesc din legislativ, afirmându-se ca unul din cei mai aprigi luptători cu partidele și politicienii de sorginte națională, scuipa în direcția Uniunii Europene și blestema tot ce este românesc, iar astăzi s-a aciuat în Germania și se dă mare luptător cu nedreptățile. În loc să fie luat la răspăr și la întrebări de genul „De ce, domnule-tovarăș, nu ți-ai găsit azil politic în Rusia sau Kârgâzstan, dar ai cerut acoperiș tocmai în Germania, pe care ceva vreme în urmă o detestai cu toate fibrele sufletului (de altfel, ca și pe toată UE)?”, acesta mai că nu ne este prezentat drept unul din stâlpii mișcării de rezistență și drept unul din analiștii politici care au dreptul să tulbure și mai tare apele Bâcului. Dacă îmi spunea cineva, doi-trei ani în urmă, că acest Petrenco (unul din liderii ANTIFA, care îi considera fasciști pe acei care apărau interesele naționale) va trece pe cealaltă parte a baricadei, probabil, îl consideram nebun — prea dur și prea obraznic era acesta în promovarea politicii sale antieuropene și profund prorusești. De altfel, la același post de televiziune (cu pretenții de promotor al adevărului în ultimă instanță!), în aceeași emisiune și-a etalat calitățile de mentor un alt luptător cu nedreptățile și un jurnalist care mereu nu și-a ascuns viziunile sale pro-Moscova și a luat în derâdere năzuințele noastre europene, Dumitru Ciubașenco. Ce-i drept, între cei doi apăruseră și divergențe în ceea ce privește participarea sau boicotarea de către opoziție a alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019.
Din apartamentul său călduț din Germania, Petrenco ne asigura că cea mai bună soluție ar fi boicotarea — chipurile, numai în aceste condiții comunitatea mondială ar putea să nu „valideze” rezultatele scrutinului din februarie, lucru cu care nu a fost de acord Ciubașenco, care cunoaște pe propria piele ce înseamnă să faci astăzi politică la Chișinău. Disidentul nostru a uitat însă să spună că în afară de faptul că invalidarea ar putea purta doar un caracter pur formal, important este și faptul că în Republica Moldova noțiunea de „opoziție” înseamnă altceva decât se consideră în alte țări. Bunăoară, multă lume consideră că în opoziție guvernării se găsește Partidul Socialiștilor (deși în realitate lucrurile sunt total invers), iar acesta, din câte cunosc, nu are de gând să boicoteze alegerile, ba dimpotrivă — dorește cu tot dinadinsul să le câștige. Opoziția adevărată, dar nu cea fictivă, la rându-i, își dă bine seama că boicotarea nu este o panacee, chiar dacă condițiile de desfășurare a campaniei electorale nu vor fi aceleași pentru toate partidele și blocurile electorale. Pe de altă parte, nici un partid serios nu agreează, cred eu, principiul olimpic în politică — principală este participarea, dar nu victoria! Acest lucru este valabil și pentru partidele din Republica Moldova. Ba mai mult, analizând unele emisiuni de dezbateri, dar și prestația unor politicieni aflați „pe tușe”, am tras concluzia că foarte curând, mai aproape de demararea campaniei electorale, probabil, ar putea apărea o listă (sub sigla unui partid) de politicieni și reprezentanți ai societății civile, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care să însemne o adevărată alternativă actualei guvernări…
