Infecțiile urinare la copii reprezintă una dintre cele mai frecvente infecții care afectează populația pediatrică. Incidența lor este în medie de 135 cazuri la 1000 de copii. Cele două mari categorii clinice de infecții urinare la copii sunt pielonefritele și cistitele.
Pielonefrita este un proces inflamator cu afectarea preponderentă a sistemului pielo-caliceal. Ea este nu numai cea mai frecventă maladie renală, dar și una dintre cele mai răspândite patologii în practica pediatrică. În 85% din cazuri pielonefrita se manifestă pe parcursul primului an de viață al copilului, numărul cazurilor de pielonefrită la copii sub 1 an este echivalent cu cel al bolnavilor de la 1 an până la 14 ani. Pielonefrita la nou-născuți și copii de vârstă fragedă decurge cu alterarea stării generale (tegumentele palide sau cianotice, febră instabilă), fenomene gastrointestinale (refuzul alimentației, vome, diaree), incapacitatea de a lua în greutate, icter, iritabilitate. La copii de vârstă mai mare pielonefrita are un debut brusc cu febră 39-40 ⁰C cu frison, starea generală modificată, dureri localizate în abdomen, rebordul costal sau regiunea lombară, manifestări digestive (grețuri, vome), dereglări micționale.
Cistita este o inflamație a mucoasei vezicii urinare. La fetițe ea se întâlnește mai frecvent decât la băieței. În tabloul clinic apar manifestări ca: durere suprapubiană cu tenesme vezicale și urină intens tulbure cu miros neplăcut. Cistita va fi bănuită la copiii ce plâng la micțiune. Frecvent apare enurezis și incontinență de urină în timpul zilei. La copilul mic și sugar schimbarea frecventă a scutecelor poate opri răspândirea bacteriilor ce cauzează infecțiile urinare. Toți copiii de vârstă mai mare trebuie învățați să nu se abțină în momentul în care simt nevoia să urineze și să ceară voie la toaletă, deoarece stagnarea urinei în vezică creează un mediu favorabil pentru creșterea bacteriilor. Majoritatea infecțiilor de tract urinar sunt necomplicate, însă dacă nu sunt diagnosticate și tratate corect pot duce la lezarea permanentă a rinichiului.
Elena Maxim,
medic pediatru
