ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.
Pe meleagurile Glodeniului se află Ciuciulea, localitate unde trăia pe timpuri o veche familie de nobili. De la ei a rămas conacul din centrul satului, care este astăzi cartea de vizită a celor de aici. Poarta imensă din metal forjat şi cu stâlpi de cărămidă păstrează blazonul fostei dinastii de nobili.
La Ciuciulea s-au succedat mai multe familii de aristocraţi, iar casa boierească a fost transmisă din generaţie în generaţie. Astăzi monumentul de istorie şi artă este numit Conacul Leondari-Buznea, în cinstea a doi dintre proprietarii săi. Se zice că în 1830 boierul Gheorghe Leondari a pornit construcţia bisericii satului, iar în preajma acesteia a început şi ridicarea conacului. Cele două construcţii erau despărţite de un parc frumos cu copacii decorativi şi fructiferi. Şi în timpul lui Mihai Buznea curtea boierească era îngrijită, aceasta fiind un reper pentru gospodarii din sat. Până astăzi s-au păstrat în preajma conacului casa din cărămidă a vechilului (persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie — n.a.), grajdul de cai şi hambarul.
Clădirea principală a fost ridicată din piatră şi cărămidă, iar la tencuială s-a folosit un amestec de var, nisip şi lână de oaie mărunţită. Acum un secol, când la edificiu s-a făcut reparaţie capitală, clădirii i-a fost adăugat şi un balcon în stil modern. După ocuparea Basarabiei de sovietici, proprietarii conacului s-au refugiat peste Prut, şi doar în câteva zile mobilierul şi multe alte lucruri agonisite de o viaţă au fost împărţite între noile autorităţi şi oamenii din localitate. Tot atunci au “dispărut” fără urmă masa de biliard şi pianul regal. După eliberarea regiunii, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, trei proiectile ale avioanelor cu “steluţă roşie” au ajuns în curtea boierească, dar conacul a scăpat ca prin minune.
Mai târziu, când au revenit autorităţile sovietice, beciul boieresc a fost folosit de comandatura militară sovietică ca loc de tortură pentru basarabenii care încercau să fugă în România de fărădelegile regimului comunist instalat la noi. În anii ’50 complexul boieresc a fost transformat în şcoală profesională, care a activat până recent. Deşi au trecut ani buni de când casa a fost părăsită de adevăraţii ei proprietari, a fost păstrat în bună măsură interiorul casei boiereşti cu scările de lemn, decorul tavanului cu elemente floristice şi sobele din teracotă.
