Pe 27 septembrie 1914, la Castelul Peleș din Sinaia, Regele Carol I se stingea din viață, încheindu-și domnia de 48 de ani în fruntea României. Supranumit făuritorul României moderne, Carol I a obținut independența țării în urma războiului din 1877-1878, lăsând o moștenire istorică de necontestat.
Deși Regele Carol I era suferind de mai mulți ani, presa vremii relata că, datorită profesionalismului doctorului Ion Mamulea, starea sa de sănătate se îmbunătățise considerabil după 1910. În aprilie 1914, cu ocazia împlinirii a 75 de ani, Regele fusese sărbătorit cu fast, mulți anticipând că va atinge și aniversarea celor 50 de ani de domnie, la 10 Mai 1916.
Însă vara anului 1914 a fost una tragică. Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo a dus la declanșarea Primului Război Mondial, evenimente ce l-au afectat profund pe monarh. Regele Carol I dorea ca România să se alăture Germaniei și Austro-Ungariei în război, însă liberalii, aflați la putere, au impus neutralitatea. Această decizie l-a măcinat pe Rege, prins între dorința sa de a sprijini Puterile Centrale și aspirațiile poporului român, care nu dorea implicarea de partea Austro-Ungariei.
Vineri, în ultima zi a vieții sale, pe 27 septembrie (stil vechi) / 10 octombrie (stil nou) 1914, Regele Carol I a avut o zi activă. A purtat discuții cu prim-ministrul Ionel Brătianu, iar seara a fost vizitat de doctorul Mamulea, care a petrecut jumătate de oră cu suveranul. Regele s-a simțit bine, jucând cărți cu Regina Elisabeta până la ora 23:30, după care s-a retras la odihnă. Nimeni nu bănuia că urma să fie ultima sa noapte.
Conform mărturiei doctorului Mamulea, Regele s-a trezit în jurul orei 3 dimineața și, alături de Regina Elisabeta, a împărțit un pesmet făcut în casă, gest ce avea să devină ultima lor amintire împreună. După ce au adormit din nou, Regina s-a trezit pe la ora 5 și a observat că Regele nu mai respira. A chemat imediat doctorul, dar la sosirea acestuia, Regele Carol I nu mai era printre cei vii. Potrivit relatărilor, fața sa era senină, ochii închiși și pielea încă caldă, sugerând că trecerea sa a fost una pașnică, fără suferință.
