Cert este că, asemeni unei semințe care are nevoie de sol fertil, apă, lumină solară și alte condiții favorabile pentru a se dezvolta, nu pot trăi și simți savoarea vieții, fără un mediu prielnic, în care să mă simt iubită, apreciată, încrezătoare și plină de energie.
Hrana spirituală este indisolubilă din destinul uman și, mai mult ca orcine, familia este unica entitate capabilă să-mi inunde sufletul de seninătate prin simpla prezență, o vorbă bună sau o îmbrățișare. Totuși, aceste acțiuni reprezintă minimul pe care familia l-a făcut, întru bunăstarea, fericirea și evoluția personalității mele. Prin ochii mei, dragostea, grija și susținerea membrilor familiei dăinuie în acest vast univers în cantități infinite, incomensurabile prin intensitatea acestora.
De multe ori, în adresa familiei mele, sunt vociferate cuvinte de apreciere și admirație, care îmi oferă o stare puternică de recunoștință, însă, cred că puțini au pătruns dincolo de aparențe, spre a privi și a descoperi esența…
Alături de mine, tânăra care tinde să se afirme în societate, prin promovarea valorilor, culturii și implicării comunitare, stă o mamă care își dedică necontenit timpul prețios al existenței efemere, în cultivarea de convingeri solide și comportamente responsabile.
Mama știe cum să-mi provoace zâmbetul și să-mi aline durerea, poate fi cel mai aprig susținător, dar și cel mai dur critic. Numele ei, Valeria, care înseamnă curaj și putere, îmi confirmă repetat spiritul de sacrificiu, sensibilitatea în deplină concordanță cu determinarea sa. Firea mea artistică s-a conturat grație mamei, de la care am moștenit creativitatea și entuziasmul nestăvilit, pe de altă parte, chibzuința și cumsecădenia mi-au fost transmise de către tata.
Dragostea paternă mi-a garantat mereu siguranță, speranță și m-a îndrumat spre a-mi valorifica potențialul cât mai eficient. Tătăl meu, Ion, m-a învățat să acționez cu fermitate, verticalitate și demnitate, fiind adept al proverbului „De zece ori măsoară și o dată taie”. Împreună cu părinții mei mă simt mereu acasă, indiferent de coordonatele geografice. Mă încearcă un profund sentiment de compasiune, știind că mama și tatăl meu rezistă cu tărie apăsătoarelor griji cotidiene și sunt în preajma mea pas cu pas, oferindu-mi ghidare în orice inițiativă și scop.
Ei sunt eroii mei – un exemplu viu de sinceritate, răbdare și hărnicie, care mă inspiră zilnic spre a atinge culmi și mai înalte.
Rodul conexiunii dintre cei doi sunt eu și sora mea, Maria-Simona, pe care o pot asocia cu un ghem de optimism, dinamism și veselie. Relația noastră s-a fundamentat pe un sentiment reciproc de încredere și înțelegere, marcat de frazele memorabile ale mamei noastre, care a fost singurul copil în familie: „Sângele apă nu se face. Aproapele te va susține în ciuda tuturor impedimentelor”. Avem caractere diferite, însă ne completăm, fapt care se desprinde și din preferințele noastre muzicale – eu, îndrăgostita de chitară și ea, pasionată de vioară. Desigur că uneori ne mai certăm, însă reușim să aplanăm supărările, reamintindu-ne despre darul unic de a fi surori și de a copilări frumos împreună.
Timp îndelungat am crezut că familia nu-ți poate fi prieten însă în perioada adolescenței conștientizez semnificația crucială a acesteia în viața mea, considerând-o cea mai bună amică și confidentă. Să ne prețuim familiile și să ne asigurăm că în acestea domină întotdeauna armonia, pacea, comunicarea și afecțiunea. La mulți ani, tuturor familiilor!
Adriela Bejenari, corespondentă voluntară, HUB-ul Tinerilor Scriitori și Jurnaliști Drochia
