Într-un anumit fel, întreaga operă literar-ştiinţifică a lui Constantin Stere este un dar oarecum nemeritat, neaşteptat, picat din senin. A-i căuta rădăcinile provenienţei nu are niciun rost, deoarece câmpul cultural-ştiinţific al nostru este un pământ rămas din vremi străbune pârloagă. Aici totul ce răsare, şi creşte şi dă roadă, vine din senin, cu voia Celui de Sus, pe cont propriu.
Azi e greu de închipuit cum se putea ca în oropsita, uitata de lume gubernie numită Basarabia, unde peste 90 la sută de ţărani puneau degetul cel mare în loc de semnătură, unde boieraşii care, de bine, de rău, aveau o brumă de carte, îşi pierdeau viaţa prin ospăţuri şi distracţii primitive, odrasla unuia din aceşti boieraşi, arestat în ajunul examenelor de bacalaureat pentru narodnicism, activitate politică ilegală, după şapte-opt ani de închisoare şi surghiun prin Siberia, se întoarce bărbat în toată firea, doct în carte.
Aici ar fi cazul să ne oprim pe-o clipă la sistemul de învăţământ din Rusia ţaristă a secolului al nouăsprezecelea. Cu toate satirele, săgeţile şi sarcasmele aruncate de absolvenţi în sistemul lor mediu de învăţământ, să nu uităm că şi Tolstoi, şi Cehov, şi Dostoievski, mari scriitori şi gânditori, şi-au creat opera ieşind în lume cu bagajul cunoştinţelor din şcolile gimnaziale pe care le absolviseră. Până azi, manualele gimnaziale ruse de până la revoluţie sunt căutate cu lumânarea.
Unde mai pui că viaţa politico-culturală de la acea epocă în Rusia era atât de avansată, încât peste o lună-două, tot ce apărea mai valoros în Occident, era tradus şi tipărit în Rusia. În sfârşit, ar fi cu totul nedemn să nu-l pomenim măcar în treacăt pe conu Iorgu, sau, cum i se mai zicea, pe atunci, Egor Stepanovici Stere, tatăl marelui nostru scriitor, care, în toţi anii surghiunului, nu mai contenea de a-i trimite fiului cărţile cerute şi cojoace de tot felul, să nu îngheţe acolo în Sibir.
Eliberat din surghiun, Stere află că foştii deţinuţi politici nu pot fi admişi la vreo facultate pentru a-şi termina studiile. Mai întâi voia să plece în Elveţia, dar în cele din urmă trece Prutul şi se stabileşte la Iaşi. În doar doi ani termină facultatea juridică, unde rămâne ca profesor, şi apoi, mulţi ani la rând, fiind rectorul acestei universităţi.
Marele istoric şi om de cultură Nicolaie Iorga, care l-a prigonit pe Stere o viaţă întreagă, menţionează într-un loc că fruntea Liberalilor şi primul ministru de la acea vreme, Ionel Brătianu, două decenii la rând a supt din Constantin Stere cunoştinţe filosofice, economice, juridice şi politice, folosindu-le la consolidarea şi întemeierea tânărului stat Român. Azi e greu să ne închipuim un tânăr de 27 de ani cu gimnaziul din Chişinău şi şapte ani de închisoare şi surghiun, care trece Prutul cu cunoştinţe atât de vaste în mai toate domeniile, încât participă, indirect, fireşte, la consolidarea şi stabilitatea unui tânăr stat.
În linii mari, Constantin Stere este un munte ce ascunde în temeliile sale o sumedenie de idei şi cunoştinţe vaste, cărămizi şi blocuri statale, necesare pentru noi ca aerul, pe de-a dreptul salvatoare în situaţia în care ne aflăm. E pur şi simplu de neînchipuit cum se putea ca azi, nu numai puzderia de studenţi de la facultăţile de drept, dar şi juriştii profesionişti, judecătorii şi profesorii, oamenii politici, întreaga noastră aşa-zisă elită intelectuală, habar n-are de ideile juridice, sistemele funcţionării statale scoase la lumină şi legiferate de unul din cei mai luminaţi fii ai acestor dulci văi şi dealuri, cum le numea Stere.
În sfârşit, mare este Dumnezeu şi iată că facem primii paşi în această direcţie. După ce epopeea În preajma revoluţiei şi fundamentala monografie Viaţa lui Constantin Stere de Zigu Ornea au fost publicate, ne apropiem de moştenirea ştiinţifică a marelui savant. Un sfert de veac Stere a fost în toiul tuturor luptelor politice şi cultural-ştiinţifice duse în tânărul stat. Ce ne-a lăsat moştenire, ce zace sub acel munte, fioros la prima vedere?
Din păcate, împreună cu cultura slavă, Stere a însuşit şi scepticismul, nepăsarea intelectualului rus, în virtutea maximelor biblice ce afirmă că nimic veşnic, totul e trecător pe lumea asta. Şi dacă Iorga, profesor universitar şi el, avea grijă să-şi publice şi tipărească în tipografia sa orice lecţie, lăsând câteva sute de volume moştenire urmaşilor, la Stere totul se ducea pe vânt. Cursul de drept, pe care îl ţinea la Universitatea din Iaşi, lecţii despre care circulau legende, care adunau jumătate de oraş, Stere l-a lăsat pe seama ascultătorilor, şi ideile lui s-au menţinut atâta vreme cât erau în viaţă ascultătorii. Cum s-a dus generaţia, s-au topit şi cursurile domnului profesor.
Spre marele nostru noroc, câţiva studenţi mai sârguincioşi şi mai gospodăroşi şi-au cerut voie să stenografieze lecţiile. Peste o mie de pagini scrise frumos de mână au zăcut o jumătate de veac în Biblioteca Academiei Române, şi poate că s-ar fi topit şi ele în negura vremilor, de nu ar fi pomenit de existenţa lor Zigu Ornea în monumentala sa monografie.
Pe baza acestor o mie şi ceva de pagini scrise de mână, împreună cu setul de materiale ce s-au mai păstrat publicate, doamna Raisa Grecu, după câţiva ani de muncă sârguincioasă, a plămădit un studiu. Este prima încercare de a ne apropia de ideile şi concepţiile juridice ale marelui savant Constantin Stere. Să nu se dezamăgească cei ce se aşteptau la mai mult şi să nu se mire cei care nici la atâta nu se aşteptau. Însuşirea operei ştiinţifice a marelui Savant abia începe. Pentru început, azi se scot la lumina zilei un şir de idei adânci, fundamentale, pe jumătate necunoscute, pe jumătate uitate, pe jumătate ignorate. Acest snop de lumină vine azi nu doar pentru a reabilita, pentru a săvârşi un act de dreptate. Snopul de lumină vine pentru însuşire, pentru legiferare, pentru implantarea în realităţile noastre cotidiene. Altminteri, nu vom ajunge niciodată să fim şi noi în rând cu lumea, visul tainic al lui Stere, căruia i-a închinat întreaga sa operă, ba chiar şi viaţă.
Acest material a fost oferit de maestrul Ion Druţă special pentru această ediţie de faţă a “Almanahului Soroca”.
SURSA: Almanah Soroca, 2008
