Episcopul Wulfila şi „casa” de lângă Sobari
Anul 341 p.Chr., misionarul creştin de origine gotică, pe nume Wulfila, aflat în delegaţie la împăratul roman Constanţius II, a fost uns episcop, cu misiunea de a creştina toţi goţii apuseni… Personalitate istorică controversată cu entitate etnică disputată între geţi şi goţi, din cauza foneticii asemănătoare, Wulfila (cca 310 – după 385) a predicat timp de trei decenii creştinismul, în forma sa ariană, la populaţiile de pe ambele maluri ale Dunării de jos, dar în special undeva la nord de Dunăre.
Numele lui se regăseşte în substantivul Wulf – lup, lupul fiind un simbol totemic larg răspândit în regiunea Balcanilor-Carpaţi. Când, către anul 348 regele vestgoţilor Atanarich porneşte prigoana asupra creştinilor, Wulfila, împreună cu comunitatea sa, se muta cu traiul pe malul drept al Dunării, în apropiere de Nicopolis ad Istrum (Bulgaria), unde prin anul 369 începe să traducă Biblia în limba gotică, pentru care a inventat şi un alfabet gotic. Până la sfârşitul vieţii Wulfila a dus dispute pentru a obţine acceptarea arianismului din partea conducerii imperiului, fapt pentru care era numit „Moise al goţilor”…
Anul 1950, arheologul G.Fedorov în apropierea satului Sobari (r. Soroca), pe locul numit „Cetăţuia”, identifică un sit arheologic, cercetat ulterior prin săpături arheologice de către Ė.Rikman în anii 1962, 1965, 1967, 1971, reluate apoi de I.Niculiţă în anii 1990-1991, 1993 şi 1994 și de subsemnatul în anii 2013-2015. Locuinţele cu pereţi din lut şi vestigiile recuperate între ruine şi vecinătatea proximă: unelte, arme, veselă de producţie locală şi cea de import toate indicau perioada de existenţă a acestei aşezări în secolul al IV-lea p.Chr.
Descoperirea mare veni la sfârşitul anilor 60, când în partea de nord-vest a „cetăţuii” au fost descoperite ruinele unui edificiu cu fundament din piatră, pereţi din piatră și cărămidă roşie cu geamuri de sticlă şi acoperită cu ţiglă. În exterior construcţia a fost împrejmuită cu un şir de coloane din lemn plasate pe baze de piatră. Unicitatea construcţiei i-a permis lui Ė. Rikman să presupună elemente de romanizare, iar descoperirea unui sfeşnic de lut cu o cruce incizată pe el şi elemente creştine.
Se contura ideea unei basilici paleocreştine, poate chiar sediul lui Wulfila, amplasat departe de provinciile romane, în mediul barbar. Astfel de ideii nu aveau cum să se oficializeze la începutul anilor 70 ai secolului al XX-lea, mai ales odată cu înfiinţarea la Academia de Ştiinţe a Moldovei a unui Consiliu ştiinţific de studii a relaţiilor slavilor cu romanicii şi formarea poporaţiei moldoveneşti în anul 1970, devenit adevărat organ de cenzură ştiinţifică. Ruinele locuinţei din piatră au fost declarate că ar fi aparţinut epocii moderne, cercetările au fost stopate.
Doar în anii 90 sub conducerea profesorului I. Niculiţă săpăturile au fost reluate, fiind decopertată întreaga suprafaţă a locuinţei, descoperite mai multe piese provincial-romane şi cel mai important, monede romane, piese de harnaşament, podoabe etc.
Rezervele despre existenţa unui centru de cult creştin, pot fi reduse numai prin continuarea cercetărilor, cert este că la moment construcţia de la Sobari este cea mai veche construcţie cu geamuri de sticlă cunoscută pe teritoriul Republicii Moldova.
Dr. conf. Sergiu Matveev, Universitarea de Stat din Moldova
