TABLETA DE VINERI.
Întotdeauna toamna în RM a fost fierbinte din punct de vedere politic, iar anul acesta nu este o excepție. Când zic aceasta nu am în vedere doar marșurile de protest organizate de o formațiune politică „cu pufuȘOR pe botiȘOR”, dar și alte evenimente care parcă au menirea „să țină focul aprins” și să bulverseze populația și așa derutată. Ultima, dar am teama că nici pe departe ultima, acțiune care a turnat apă la moara cârcotașilor și a oponenților politici a fost întrunirea de duminică seara a deputaților din fracțiunea parlamentară majoritară și cabinetului de miniștri de la președinție.
Fără îndoială, astfel de ședințe sunt necesare și utile, dar când știi că ești privit sub lupă, nițică transparență nu strică. Înțeleg că fiecare formațiune politică, darămite partidul care este la guvernare, are nevoie și de „intimitate”, dar așa sunt astăzi realitățile – acolo unde nu există comunicare, acolo se nasc fel de fel de presupuneri. Așa a fost și de data aceasta, or în spațiul public s-au vehiculat mai multe scenarii, unele dintre ele chiar au pretins aproape că la adevăr în ultima instanță – atât de tare erau convinși autorii lor în ceea ce spun. S-au vehiculat și s-au declinat nume, au fost retrogradați unii demnitari și, dimpotrivă, au fost avansați alții, încât s-a creat impresia că iaca-iaca vom fi martorii unei răsturnări spectaculoase de situație și cabinetul Gavriliță va deveni istorie. Nu a fost să fie, și marea surpriză nu s-a produs. De altfel, l-am contactat și eu pe deputatul sorocean Ion Babici și acesta mi-a spus că la întâlnirea de duminică seara s-a discutat despre ce trebuie de făcut pentru ca actul guvernării să fie mai calitativ și despre îmbunătățirea activității unor ministere. Adică, deputatul sorocean a confirmat ceea ce au spus și alți colegi de-ai lui, nimic altceva, dar… Totuna rămâne sentimentul că ceva o să se întâmple, cineva o să pice (sau, poate, când citiți aceste rânduri chiar a și picat) și acest lucru nu poate fi privit ca un capăt de țară.
Apropo, dacă cineva m-ar întreba dacă sunt satisfăcut de activitatea actualului guvern, aș spune la fel ca și mulți dintre Dumneavoastră – și da, și nu prea. Or, sunt miniștri care, în opinia mea, fac față lucrurilor și ar fi păcat să le tăiem aripile și să-i schimbăm „cu hurta”. Nu văd cine ar câștiga în urma unor astfel de remanieri și nu sunt de acord să moară caii (iertată să-mi fie comparația), când vor câinii. Nu dau nume, fiindcă Dumneavoastră ați putea avea altă părere, dar am spus-o fiindcă așa este corect să fac. Sau, de ce să lungim „agonia” altora, dacă au fost și rămân în anonimat, nu au rupt gura târgului (sau, să zicem, au călcat pe greblă) și nu din cauză că sunt modești sau nevăzuți aidoma arbitrilor buni din fotbal, dar pe motiv că nu fac față lucrurilor și trag în urmă tot cabinetul. Și de data aceasta nu voi da nume, fiindcă Dumneavoastră ați putea avea altă părere. De aici și concluzia: remanierile sunt iminente și chiar necesare, iar astfel de matrapazlâcuri se întâmplă nu numai în RM.
De altfel, firea moldoveanului este de așa natură, încât orice avansare în grad este un motiv de a te bucura și de a te mândri că nu-ți faci neamul (în sensul îngust al cuvântului) de rușine și invers, orice retrogradare/demitere este un motiv de a intra în pământ de rușine că nu ai făcut față lucrurilor și că ți-ai făcut neamul de rușine. Falsă opinie și departe de a reflecta ceea ce se întâmplă. Istoria cunoaște cazuri când persoane cu potențial au fost sub așteptări, de vină fiind mai multe circumstanțe, deseori independente de ele, iar alții, poate mai puțin carismatici, au putut să se impună și să lase urme în istorie. Nu zic că este cazul actualei guvernări, dar sunt de părerea că venind la putere trebuie să-ți asumi nu doar laurii, dar și cucuiele.
Și încă ceva. Dacă vor avea loc remanieri în actuala garnitură guvernamentală sau dacă, să zicem, va pica tot guvernul, nu cred că meritul ar aparține celor care sunt plătiți să protesteze sub lozinci false, conduși de lideri falși și obraznici. Aceste marșuri, cu surle și trâmbițe otrăvite, nu sunt decât o reflectare a prostiei omenești, o paradă a unor ostapi benderi care își dau seama de ipocrizia și cinismul pe care îl etalează cu atâta ură și îndârjire și care nu știu altă cale de a ieși în frunte decât prin manipularea celor care nu au ochi să vadă și urechi se audă, dar au burți care trebuie umplute cu mici și bere care, în mod normal, ar trebui să le stea în gât, dar să nu le potolească foamea sau setea. Dacă cineva dintre miniștri va fi demis, meritul nu va aparține celor care preferă politica „drobului de sare”, dar va însemna că într-o democrație autentică remanierile sunt o normalitate, dar nu ceva ieșit din comun. Până la urmă, va conta nu acel care va pleca, dar acela care va veni…
În fine, orice s-ar întâmpla, un lucru este cert – după JOS vine și SUS. Trebuie doar să avem răbdare și să nu-i dezamăgim pe acei care ne-au dat atâta credit de încredere.
