Când mergem pe alte meleaguri, primele lucruri care ne atrag atenţia sunt frumuseţea exterioară şi oamenii, care formează imaginea unei sau altei ţări. Numai după aceasta ne interesăm de PIB, nivelul de trai, coşul minim de consum, puterea de cumpărare a populaţiei… Ce-i drept, în ultima vreme, din cauze lesne de înţeles, ne mai interesează şi nivelul de corupţie, chiar dacă ştim că rar cine ne poate întrece la acest capitol. Ba mai mult, aflându-mă săptămâna trecută în Estonia, am aflat (cu mirare, bineînţeles), că în această ţară ex-sovietică (ca şi noi) aproape că nu există corupţie…
- Cel mai mare investitor în Estonia — Suedia (26 la sută) şi Finlanda (22 la sută)
- Federaţia Rusă — lider la capitolul „export”
- 100 procente din instituţii şcolare şi instituţii ale statului sunt aprovizionate cu calculatoare
- 80 la sută din populaţia Estoniei are încredere în poliţie
- 31,4 la sută din populaţia Estoniei votează prin Internet
- 95 la sută din medicamente se eliberează prin reţeta electronică
Estonia aproape a învins corupţia
Specialiştii afirmă că este imposibil de a învinge total corupţia, iar posibilităţi pentru a diminua din acest flagel există pretutindeni (cu excepţia Republicii Moldova, probabil). Conform statisticilor, după nivelul scăzut al corupţiei Estonia ocupă locul 10 în lume şi locul I printre ţările din UE. Jean Heinsoo de la Agenţia de dezvoltare a afacerilor, instituţie cu un buget de 105.000.000 euro şi 290 colaboratori în 14 ţări ale lumii, nici nu a înţeles întrebarea noastră despre nivelul corupţiei în organele statului, precizând de trei ori (!) ce avem anume în vedere. „În Estonia nu există legi şi regulamente care ar facilita pe cineva personal sau interesele de grup, fiindcă noi am înţeles bine un lucru — ţara va fi mai bogată dacă legile vor fi adoptate pentru toţi, în egală măsură. Nu exclud cazurile sporadice, dar corupţia ca fenomen la noi nu poate exista, în principiu”… Bineînţeles, mulţi dintre Dumneavoastră aţi auzit despre procesul judiciar intentat împotriva primarului oraşului Tallin Edgar Savisaar, care ar fi luat mită, dar vizionând mai multe posturi TV estoniene am ajuns la concluzia că este vorba mai mult despre reglarea unor conturi politice decât despre infracţiune. Mai degrabă conflictul este legat de faptul că primarul Tallinului este liderul unui partid pro-rusesc, care promovează nişte valori străine estonienilor.
…Plus computerizarea întregii ţări
Probabil, unicul domeniu în care Republica Moldova poate fi pusă pe acelaşi cântar cu Estonia este cel al utilizării tehnologiilor informaţionale, deşi… şi aici Estonia ne-a luat-o înainte. Să zicem, în această ţară nu există instituţii şcolare sau instituţii ale statului care nu ar fi computerizate. 76 la sută din familii au conectare la Internet. 31,4 la sută din estonieni au votat, la ultimul scrutin, prin Internet şi nu doar în Estonia, dar în circa 100 ţări din lume. Costul alegerilor prin Internet este de 2,5 ori mai mic decât în cazul unui scrutin clasic. De altfel, mi s-a părut foarte interesant faptul că fiecare alegător poate să-şi schimbe opinia pe parcursul unei săptămâni, iar ca vot valabil se consideră ultima opţiune. La fel 99,8 din operaţiunile bancare se efectuează pe cale electronică, fapt ce a diminuat complet ceea ce se numeşte economie tenebră.
Şcolile mici sunt închise „pe-un capăt”
Fiind în Estonia, am aflat că problema şcolilor mici există şi acolo. Ce-i drept, orânduirea teritorial-administrativă diferă mult de ceea ce avem noi, fiindcă sunt localităţi cu 800-900 de locuitori, care au statut de oraş şi, implicit, au toate utilităţile proprii oraşelor mari. Şi aici însă se aşteaptă reforme fundamentale — la Uniunea oraşelor din Estonia ne-au spus că, conform reformării teritorial-administrative, până în anul 2017 trebuie să se finalizeze comasarea localităţilor mici. Inclusiv vor fi închise toate instituţiile de învăţământ în care învaţă câte 9-10 elevi. Unde vor fi merge copiii şi care vor fi localităţile considerate fără perspectivă vor decide cele patru partide din Coaliţia de guvernare.
Ostaşul din bronz Alioşa — motiv de conflict dintre Estonia şi Rusia
Chiar dacă demolarea (mai bine zis transferul) monumentului Ostaşului din bronz Alioşa a avut loc în 2007 şi astăzi încă multă lume, în speţă vorbitorii de limbă rusă care locuiesc în oraşele Narva şi Kohtla Iarwe nu pot ierta autorităţilor ceea ce au făcut. Dar, ce au făcut? Nimic mai mult decât să execute decizia legislatorilor estonieni, care au inclus în lista edificiilor interzise pe teritoriul Estoniei şi Ostaşul din bronz. Până la urmă, acest monument nu a fost distrus, dar mutat pe teritoriul cimitirului militar din Tallin. „A fost un act regretabil din partea autorităţilor, un pas nesăbuit care şi mai mult a împărţit societatea în două. Bunelul meu, de exemplu, a eliberat oraşul Tallin şi nu a meritat să fie tratat într-o astfel de manieră. Nu întâmplător mai mulţi locuitori ai ţării până în prezent consideră neîncheiat acest conflict”, ne-a mărturisit Olesea Lagaşina, redactor-şef al ediţiei ruse a celui mai influent ziar din Estonia, „Postimees”…
…Când revenim acasă de pe alte meleaguri, primul lucru care ne apare în ochi sunt oamenii noştri frumoşi, care merită, cu siguranţă, o viaţă ca în Estonia, de exemplu. Numai după aceea ne interesăm de schimbările care au avut loc în lipsa noastră şi aflăm, cu stupefacţie şi cu durere, că totul rămâne pe vechi. Iar corupţia cum ne-a sugrumat, aşa şi ne sugrumă.
