Când mergem pe alte meleaguri, primele lucruri care ne atrag atenţia sunt frumuseţea exterioară şi oamenii, care formează imaginea unei sau altei ţări. Numai după aceasta ne interesăm de PIB, nivelul de trai, coşul minim de consum, puterea de cumpărare a populaţiei… Ce-i drept, în ultima vreme, din cauze lesne de înţeles, ne mai interesează şi nivelul de corupţie, chiar dacă ştim că rar cine ne poate întrece la acest capitol. Ba mai mult, aflându-mă săptămâna trecută în Estonia, am aflat (cu mirare, bineînţeles), că în această ţară ex-sovietică (ca şi noi) aproape că nu există corupţie…
Formă de guvernământ — republică parlamentară
Numărul populaţiei — 1.313.271 oameni
Suprafaţa — 45.227 km pătraţi
Capitala — oraşul Tallin, 440.000 de locuitori
Componenţa naţională — 68,7 estonieni, 24.8 ruşi
PIB — 34.393.000.000 $, pe cap de locuitor 25.200 $
Salariul mediu — 1300 euro
Pensia medie — 400 euro
Victor Guzun — un ambasador extraordinar!
Şcoala diplomatică moldovenească are, cu siguranţă, cu cine să se laude. Or, pe lângă „diplomaţii de ocazie”, trimişi în alte ţări nu pentru că ar merita, dar pentru a-şi ispăşi „nişte pedepse” sau pentru a nu mozoli ochii lumii (nu voi da nume, deoarece nu aceşti „diplomaţi” sunt de vină, dar acei care îi trimit în „surghiun”), avem şi persoane care ne-au promovat şi ne promovează extraordinar imaginea şi care au lăsat urme adânci în alte ţări. Printre aceştea numărul unu este, fără îndoială, domnul Victor Guzun, ex-ambasador al Republicii Moldova în Estonia. Fiind în această ţară nordică, am auzit doar cuvinte foarte frumoase în adresa domnului Guzun, care la sfârşitul mandatului a fost decorat, de preşedintele Toomas Hendrik, cu cea mai mare distincţie care poate fi oferită unui străin „Ordinul Terra Mariana”!
De altfel, actualmente domnul Guzun este şef de secţie la Ministerul Afacerilor Externe (nu ştiu dacă această funcţie înseamnă o promovare pe scara ierarhică sau o „mulţumire” pentru munca făcută în Estonia), iar şef ad-interim al diplomaţiei Chişinăului la Tallin este fostul secretar II al Ambasadei RM la Tallin Tatiana Gândea care, o spun cu mâna la inimă, poate fi o succesoare pe cinste a domnului Guzun…
Estonienii au înţeles că nu Bruxellesul are nevoie de reforme
Mitul conform căruia aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ar însemna stoarcerea vlagăi din organismul nostru şi aşa slăbit mai persistă în societatea noastră, pe când estonienii au înţeles demult că nu Bruxellesul are nevoie de reforme, dar ţările care tind spre aderare. Apropo, foarte multă lume de la Tallin ne-a spus că a trebuit să treacă câţiva ani ca estonienii să înţeleagă beneficiile aderării, or, şi până la aderare (anul 2004) şi în primii ani după, numărul scepticilor (mai ales din regiunile de la graniţa cu Federaţia Rusă) era destul de mare. Astăzi pentru a înţelege cât de mult a evoluat, la nivel de mentalitate, societatea estoniană este de-ajuns să spunem că la putere în această ţară sunt reformatorii. Adică, lumea nu se teme de reforme, ba dimpotrivă — le susţin şi se bucură de pe urma rezultatelor lor. Voi aduce doar un exemplu mai mult decât elocvent: pentru un euro introdus în vistieria UE, astăzi Estonia primeşte înapoi patru euro! În anii 2007-2013 această micuţă ţară a primit de la UE, în calitate de dotaţii, 5.100.000.000 de euro, iar în perioada 2014-2020 această cifră va alcătui 5.900.000.000 de euro. Sau, de exemplu, în ultimii ani Estonia a procurat 18 trenuri noi, care au costat 78.000.000 euro, dintre care 67.000.000 au fost achitate de UE. Frumoasă afacere, nu vi se pare?
În atenţia domnului Vasile Mârzenco: Estonia are nevoie de fructele moldoveneşti!
În timp ce „ocrotitorul” politizat până în măduva oaselor a fermierilor moldoveni Vasile Mârzenco stă falnic la tribuna Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr” şi bâiguie nu ştiu ce despre apărarea drepturilor agricultorilor, consumatorii estonieni au nevoie stringentă de fructe de calitate. După cum ne-au spus la Ministerul pe Problemele Vieţii de la Sate (varianta estoniană a Ministerului Agriculturii de la Chişinău), Estonia produce doar 15 la sută din necesarul de fructe şi 60 la sută din necesarul de legume! Iată unde ar fi o piaţă sigură de desfacere pentru producătorii noştri, dar… cei de la Asociaţia fermierilor încă nu au ajuns în Estonia. De altfel, domnul Rubs Şhank, şeful Departamentului relaţii internaţionale de pe lângă acest minister, dar şi cei de la Camera de Comerţ şi Industrie din Estonia şi-au exprimat dorinţa de a colabora cu fermierii moldoveni şi aşteaptă ca aceştia să iasă din anonimat. Nu că ar fi vorba de o ţară cu un potenţial enorm, dar ţările mici ar putea găsi, la dorinţă, teme comune de discuţie, cel puţin. Pe de altă parte, şi Estonia ar putea să ne exporte mai multe produse la preţuri rezonabile. Să zicem, peşte şi produse din peşte. Să mai spunem că, dacă în anul 1939 în Estonia erau ocupaţi în agricultură peste 400.000 de oameni, astăzi în această ramură activează circa 20.000 de oameni (întruniţi în 1200 firme ţărăneşti) şi această cifră este în continuă descreştere. Bunăoară, 9 din 10 părinţi nu-şi doresc ca copiii lor să-şi unească destinul cu agricultura.
Cu Estul poate avea afaceri oricine, iar cu Vestul numai cei mai buni
Această afirmaţie aparţine lui Kaupo Reede, directorul Departamentului Dezvoltării Economice a Ministerului Economiei, care a venit în această funcţie din afaceri. „Am schimbat afacerile private pe un serviciu la stat, fiindcă am dorit să împărtăşesc experienţa mea cu alţii. Recunosc că acum am un salariu de 2-3 ori mai mic decât înainte, dar am satisfacţia de a munci pentru alţii şi de a mă bucura de viaţă. Trebuie să mai menţionez că a colabora cu instituţiile europene este altceva, din toate punctele de vedere, decât a colabora cu ţările din est, în speţă cu Federaţia Rusă”. La rândul ei, şi Iulia Bergstain, şefa Departamentului transport din cadrul Ministerului Economiei, ne-a mărturisit că se simte onorată să muncească la o instituţie de stat, deşi salariu ei anterior, la o firmă privată, era de cinci ori mai mare. „Aveam un salariu foarte mare, dar nu aveam timp pentru familie şi pentru sine. Pe unde mai pui că în ultima vreme avem o colaborare foarte fructuoasă cu instituţiile europene. Bunăoară, în perioada 2008-2013 pentru dezvoltarea transportului am primit din partea UE 636.520.000 euro (din suma totală de 941.000.000), iar în anii 2014-2020 această sumă va fi de 1.304,150.000 euro (din totalul de 1.884.100.000 euro).
(Va continua)
