Voi începe cu o constatare care nu va fi pe placul tuturor, cu toate că este un adevăr cert: statutul Republicii Moldova este o consecință a jafului teritorial rusesc din 1812. Dacă Rusia nu ocupa atunci Basarabia, astăzi, statul nostru ar fi fost parte integrată și firească a României. Unirea Basarabiei cu România, realizată acum 99 de ani, a fost rezultatul firesc al aspirațiilor de secole ale poporului român.
Lupta pentru unirea Basarabiei s-a intensificat la începutul sec. XX. Astfel, în 1905 se constituie ”Grupul Național Democratic Moldovenesc”. Acesta era condus de Emanuil Gavriliță, originar din s. Baxani, județul Soroca. Cu ajutorul lui Constantin Stere a fost deschis primul ziar în limba română, ”Basarabia”, care promova ideale naționale. În scurt timp, acest ziar a fost însă închis de autoritățile țariste. Revoluția rusă din februarie 1917 a trezit popoarele asuprite de la periferiile imperiului. Acest eveniment a avut un larg răsunet și în Basarabia. În aprilie 1917, intelectualitatea basarabeană întemeiază Partidul Național Moldovenesc, condus de V. Stroescu. Acest partid își propunea ca obiective dobândirea autonomiei Basarabiei, revenirea la limba română și la grafia latină, alegerea unui organ reprezentativ — Sfatul Țării. Un eveniment important îl constituie Congresul militarilor moldoveni, care și-a asumat sarcina convocării Sfatului Țării — organ legislativ suprem. Au urmat alegerile în Sfatul Țării… Cel mai important act din primele zile de activitate ale Sfatului Țării a fost declarația votată la 2 decembrie 1917, prin care Basarabia se proclama Republică Democratică Moldovenească. Răscoala de la Petrograd și acapararea de către bolșevici a puterii în Rusia a dezlănțuit o înverșunată luptă dintre diferite curente politice. Anarhia totală cuprinde noi și noi teritorii, dezlănțuindu-se și în Basarabia. La adresa Sfatului Țării, din diferite localități veneau telegrame despre dezordinile în masă comise de soldați ruși. În această situație, la chemarea deputaților, în ziua de 13 ianuarie 1918, trupele române au intrat în Basarabia și au restabilit ordinea.
După declararea independenței Republicii Populare Ucrainene și creșterea pericolului de anexare de către aceasta a Basarabiei, Sfatul Țării, la 24 ianuarie 1918, a proclamat independența Republicii Populare Moldovenești. Tot în acest timp, crește tendința de unire a Basarabiei cu România. În majoritatea județelor au loc adunări de zemstve în care se decide realizarea acestei uniri. Astfel, la Soroca, pe 13 martie 1918, are loc ședința comună a Adunării Zemstvei orășenești și a celei județene la care se cere unirea cu România. Iată câteva spicuiri din moțiunea acestei adunări, care s-a păstrat în arhive: ”Ținând seama că în anul 1812 Basarabia a fost smulsă fără consimțământul ei de la trunchiul politic și etnografic al națiunii sale de origine…, proclamăm astăzi în mod solemn, în fața lui Dumnezeu și a întregii omeniri, unirea Basarabiei cu regatul România… “. Această moțiune a fost semnată de toți cei prezența la adunare. Aș nominaliza doar câțiva dintre ei: N.Soltuz — primarul orașului, V. Bîrcă, N. Crușevan, B.Roitman, V.Stroescu, G.Vîrlan, V.Caisîn, P. Rusnac, I. Chistruga, A.Bronștein, I.Vaisman, I.Bulat, N. Conda, V. Bacalîm, L. Coșciug, M. Popa, P.Botezat, L. Țurcan, T. Bejan, etc. În total — peste 150 de semnături.
Motto: ”Ora astrală din istoria bimilenară a poporului român a devenit, precum se știe, Marea Unire din 1918, când s-a realizat plenar idealul național și visul secular al tuturor românilor.” (Doctor profesor Ion Buga)
La 27 martie 1918, a avut loc istorica ședință a Sfatului Țării, în cadrul căreia deputatul de Soroca C. Stere și ulterior președinte al Sfatului Țării a creat o atmosferă favorabilă unirii. Votarea Actului unirii a fost nominală. Ca rezultat ”pro” au votat 86 de deputați, ”contra” — 3 și 36 s-au abținut. În declarația oficială de unire a Basarabiei cu România se menționa următoarele: ”În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România”. Pentru această declarație au votat și deputați din județul Soroca: Constantin Stere, Gheorghe Nastase, Nicolae Soltuz, Teodosie Bîrcă, Grigore Cazacliu, Ion Cazacliu, Vlad Cazacliu, Ion Codreanu, Gheorghe Druța, Dimitrie Groapa, Pantelimon Halippa, Nicolae Sacara, ș.a.
…În anul 1918, români din Basarabia, Bucovina și Transilvania n-au ratat șansa istorică oferită de prăbușirea Imperiului Rus țarist și al Imperiului Austro-Ungar. Prin înțelepciune și luptă, prin sacrificii și diplomație, adevărații patrioți și martiri ai Marii Uniri și-au făcut cinstit datoria. Dar noi ce facem azi? Încotro merge neamul românesc după prăbușirea Imperiului Sovietic?
Vitalie Lipovanciuc,
Asociaţia istoricilor Republicii Moldova, profesor la Colegiul «Mihai Eminescu»
