De la independență încoace nu țin minte să fi avut (din punct de vedere a stării de spirit din societate, fiindcă fiecare dintre noi, luat aparte, am știut cum să legăm tei de curmei) sărbători de iarnă cu pace și voie bună, or mereu am fost cu ochii pe alții, care au o viață și un trai în înțelesul deplin al cuvântului, mereu am stat ca pe jăratec și mereu am tânjit după mai bine și mai frumos. Începând cu timpul de afară, care numai a iarnă nu seamănă, — zăpada de până la acoperișurile caselor și copiii îmbujorați la față de ger și de ”frecatul cu omăt” țin de mileniul trecut — și terminând cu comportamentul multora dintre noi, care trăiesc după principiul „…după mine să vină măcar și potopul”, — toate ne vorbesc despre groapa, în primul rând morală, în care am nimerit și din care nu putem ieși de atâta amar de vreme. Bineînțeles, ne ținem și noi de tradiții și de obiceiuri, dar văzând ce se întâmplă în jur sunt convins că nu multă lume sărbătorește așa cum și-ar fi dorit și precum o merită. Mai mult o facem din inerție, dar cel mai urât este că luminița din capătul tunelului așa și nu se lasă văzută.
Anul 2018, în care am pus atâtea speranțe, nu cred că ne-a îndreptățit așteptările. A fost un an nici mai bun, nici mai rau decât altul. Cum s-ar zice, s-a încadrat în marja „de eroare” cu care ne-au ros urecheile armatele de sociologi cu sondajele lor. Anul dintre două (ba chiar trei) scrutine a trecut sub amprenta miliardului furat și a spectacolelor de prost gust prezentate în regim nonstop de clasa noastră politică. Obrăznicia unor actori (aș vrea să-i numesc politici, dar nu pot, deoarece sunt mai aproape de arena circului decât cea politică) a atins cote nebănuite, iar ipocrizia și cinismul lor țin de domeniul grotescului.
2019 va fi anul dreptăţii. Toată lumea va primi ceea ce merită prin faptele săvârşite în trecut. Va fi un an al prosperităţii financiare, însă numai dacă banii vor fi folosiţi în scopuri bune. Sănătatea oamenilor se va îmbunătăţi şi nu vor mai exista atât de multe boli. (Nostradamus)
Cel mai dezlănțuit a fost un personaj căruia nici nu vreau să-i spun numele, dar care a sărit toate bețele — înaintea Anului Nou acest individ penal, netezit pe cap de unii și aplaudat frenetic de alții, a „renăscut” la Jora de Mijloc un kolhoz pe care l-a denumit fariseic „Comuna de vis”!!! Altfel, mă miră nu doar obrăznicia pe care acesta o afișează, dar și toleranța cu care este tratat de autorități. Unii nu au săvârșit nici o crimă și sunt puși la stâlpul infamiei, iar alții, cu turta la fund, mai că nu sunt ridicați în rangul de eroi naționali. Pe de altă parte, înțeleg că am fost într-un an preelectoral și că în lupta pentru un loc în parlament nu rămâne loc pentru decență și, cu atât mai mult, pentru menajarea concurenților, dar… În economie lucrurile au stat nu tocmai prost — dacă e să credem statisticilor și afirmațiilor celor aflați la guvernare, dar dacă e să ne uităm fiecare în torba sa nu prea avem ce vedea… Anul agricol a fost unul bun, dar ce folos dacă țăranul nu și-a putut vinde marfa la justa ei valoare. De altfel, stând de vorbă cu liderii agricoli, am înțeles un lucru simplu: oamenii gospodari, în pofida tuturor greutăților, au avut ce pune „la chimir”, iar cei mai „economicoși” au adunat, cu siguranță, câțiva bănuți și pentru o mașinuță… Învățământul și medicina au fost supuse unor cataclisme organizatorice de proprții și rămîne de văzut dacă ministrele, care nu sunt din domeniu, vor face față avansurilor oferite de guvernare… Sportul nici în acest an nu a rupt gura târgului, chiar dacă după vreo doi ani de secetă fotbaliștii, de exemplu, au obținut primele victorii și au părăsit subsolul clasamentului, unde erau vecini cu astfel de „coloși” ca Botswana sau Mauriciu… Doar cultura, sireaca noastră cultură!, ne-a dus în continuare faima și a ținut aprinsă flacăra încrederii că încă nu este totul pierdut… Și, nu în ultimul rând, acest an a fost ANUL CENTENAR, în care am pus atâta speranță, dar care a fost sub așteptări și s-a spart, într-un sfârșit, aidoma unui balon de săpun.
În fine, dacă vi s-a părut mesajul scris mai sus prea fără vlagă și prea pesimist, să am iertare. Poate lucrurile stau altfel și în jur este mai multă lumină și mai multă căldură decât am sesizat eu. Dacă este așa — mă bucur și vă doresc ca în anul 2019 să fie totul bine, iar în preajma sărbătorilor vin și eu cu o urare, „furată” din vechile urături românești:
Și acum, în încheiere,
Ne fie viața de miere!
Casa mai îmbelșugată,
O gradina înflorată,
Cei ce lucrează departe,
Acolo-n străinătate,
Să aibă locuri de muncă
Și nu doar gânduri de ducă, Tot aici, în țara lor,
Unde de ei ne e dor!
Trista noastră Basarabie,
Raiul pe pământ să fie!
Până-n vecii de veșnicie,
Ia mai mânați, mai flăcăi, Și sunați din zurgălăi,
La Mulți Ani și La Mulți Bani,Tot grăsani și bogătani!
LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!
