Varvara Neniță, originară din Drochia, a dedicat ultimele două decenii din viața sa lucrând ca mediator comunitar în aceeași localitate. Cu studii și experiență în pedagogie, doamna Varvara este ferm convinsă că cheia integrării romilor în societate se află în educație.
Doamna Varvara Neniță, câți ani ați lucrat în calitate de mediator comunitar?
-Am început să lucrez la problema romilor din 2004. Eu am studii superioare în pedagogie, am lucrat mulți ani la grădiniță. Dar din 2004 am hotărât să mă ocup de problemele romilor, deoarece sunt și eu de etnie romă. Și problemele romilor mă dor.
Spuneți-mi, vă rog, cum a fost începutul?
-Începutul a fost greu, ca orice început. Am participat la foarte multe traininguri și instruiri. Și cu atât mai mult că lucram voluntar, adică nu eram plătiți. Lucram voluntar, mergeam prin republică, prin raioane. Noi am fost câțiva, câteva persoane la început, care am lucrat voluntar ca mediatori. Au fost două fete de la centru și noi două de la nord, eu și Angela Rădița, Elena Bogdan și încă o persoană, Natalia Purcari. Aceste persoane au pus baza, temelia mediatorilor comunitari.
-Și cine v-a susținut în activitatea de mediatori?
Clar că am avut susținere, în primul rând, de la Chișinău, de la organizația neguvernamentală „Tarna Romˮ, condusă de Marin Alla, și am avut susținere de la organizația neguvernamentală, al cărei conducător este Nicolaie Rădița. Și am mai avut susținere de la Ruslan Stânga, un mare activist în problemele romilor, care, de asemenea, avea o organizație internațională și ne-a organizat foarte multe instruiri, conferințe, traininguri unde am participat. Am fost și peste hotare și am participat la Strasbourg la o conferință a romilor. Noi am fost instruiți, pregătiți pentru a fi în funcții de mediator comunitar.
-Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă romii în perioada actuală?
Cele mai frecvente probleme ale romilor au fost și rămân incluziunea în societate. Dar, lucrând ca mediator, vreau să spun că o problemă cu care s-ar începe lucrul principal este școlarizarea copiilor, deoarece prin școlarizarea copilului în instituțiile preșcolare, copilul începe să se includă în societate, să vorbească cu semenii, să discute, să-și exprime părerile.
– Totuși, am observat că în ultima perioadă tot mai mulți tineri sunt școlarizați, adică comparativ cu anii precedenți. Este o veste bună pentru comunitatea de etnie romă.
– Da, vreau să spun că am fost foarte susținuți de organizațiile internaționale. De exemplu, cu 5-6 ani în urmă, era un fond pentru studenții romi care învățau și li se plătea o bursă pentru ca studentul să-și poată plăti contractul de studiu. Și bursa a durat mulți ani și mulți studenți din Moldova, copii de etnie romă, au studiat în această perioadă. La moment, anul acesta, tot așa, Guvernul a introdus o bursă pentru romi, care este de o mie și 200 de lei pe lună. Și copiii romi, chiar și cei la liceu, dacă frecventează liceul și până la instituțiile superioare, primesc burse pentru romi. Și asta ne bucură că Guvernul a aprobat această lege și chiar copiii au primit finanțare pentru a putea studia.
Știm că sunteți deja la o odihnă binemeritată, dar continuați să munciți, să rezolvați problemele romilor. Cu ce vă ocupați acum?
– La moment, am o organizație neguvernamentală, Organizația pentru Romi, prin care am implementat multe proiecte în localitate și, chiar și acum, nu vreau să mă opresc aici. Chiar dacă sunt la o odihnă binemeritată, voi continua să lucrez, să apăr interesele romilor și să ajut comunitatea romă să se ridice la nivelul societății românești, la nivelul societății în care trăim. Pentru mine, aceasta este o problemă principală, să fim tratați ca toți oamenii, să avem aceleași drepturi și oportunități. Este esențial să lucrăm pentru integrarea și incluziunea comunității rome, să sprijinim educația și formarea profesională a tinerilor și să ne asigurăm că vocea comunității este auzită și respectată în societate.
Reportaj realizat de Ala Bugai, Coordonare, HUB-ul Tinerilor Scriitori și Jurnaliști din orașul Drochia.
