De cum am văzut-o pentru prima oară, mi-am zis: „Fetița aceasta are ceva deosebit în felul ei de a fi, în felul de a gândi, în privirea jucăușă, dar, uneori axată pe un punct invizibil, de parcă ar fi arhivat în memorie niște momente speciale.” Mi-am zis, că nu mai seamănă cu nimeni fata aceasta, chiar și gesturile, limbajul corpului, râsul ei molipsitor, vorbeau despre ceva neobișnuit. Am observat la una din întâlnirile noastre (căci era înscrisă la cercul de jurnalism), că strânse în mână o foaie de hărtie și se pregătea să o arunce în coș. M-am gândit, că nu se isprăvise cu sarcina, pe care o avea de îndeplinit, căci le-am propus să scrie niște gânduri pe o temă liberă, la alegere. Mare mi-a fost mirarea când am văzut ce era pe acea foaie, de unde și pornește această poveste. Câte taine pot fi ascunse într-un om, dacă nu le descoperi la timpul și locul potrivit? Anastasia Bejenari are 13 ani, este născută în orașul Drochia, în familia lui Serghei și Svetlana Bejenari și este elevă la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Venise să-și încerce norocul în arta jurnalismului, dar am descoperit o pictoriță autentică, care știe a reda lumea în viziunea sa, într-o manieră și tehnică cu totul specială. Se părea la început, că se juca cu pixul pe acea foaie, pentru că nu se primea textul, pe care l-am propus să-l scrie. Dar ea, cu mișcări energice, crease o adevărată operă de artă – doar cu un pix! Am desfăcut acea hârtie mototolită și, ce credeți că am văzut? Era desenat chipul unei fete. Era atât de viu, încât pe conturul acelui chip puteau fi citite și emoțiile. Am descusut-o frumos pe fata cu ochii verzi, căci nu am vrut să ratez șansa de a afla din prima sursă, de unde-și trage vițele acest soi de talent la vârsta de numai 13 ani?
- Anastasia, când ai încercat pentru prima oară se desenezi, de unde vine această pasiune și de la cine ai moștenit acest talent?
- Eu de mică desenam foarte mult, puteam să desenez zile întregi, având în jurul meu multe foi, creioane, încercând să redau în desene tot ce vedeam. Părinții meu nu au acest talent, dar recent am aflat că pe linia tatălui, am niște rude care de asemenea pictează.
- Ai avut poate un vis în copilărie, fiind pasionată de această artă?
- Desigur, ca fiecare copil, am avut și eu un vis. Mi-am dorit întotdeauna să devin sau o pictoriță celebră, sau exploratoare. Am ales aceste două opțiuni, fiind sigură că măcar una din ele va deveni realizabilă.
- Din câte cunosc, ai absolvit Școala de Arte Plastice pentru Copii Drochia. Cine ți-a fost mentor și ce amintiri ne poți împărtăși?
- Da, am absolvit cu succes Școala de Arte Plastice și mă leagă amintiri plăcute din această perioadă. Profesoara mea a fost Galina Manea, o mentoră și profesionistă de excepție, care m-a ghidat cu multă răbdare și măiestrie. Când vremea era mai caldă, organiza cu noi ateliere în sânul naturii, în parc sau în alte locuri cu peisaje frumoase, ca să pictăm.
- Mai preferi să pictezi și acum în timpul liber?
- Asta îmi place să fac și acum, când am mai mult timp, pentru că această artă necesită concentrare la maximum, când intră în drepturile sale imaginația, creativitatea și talentul.
- Ce fel de pictură sau desen preferi și care este tehnica de realizare?
- Prefer să pictez în general persoane într-o lumină mai diferită, ceva neobișnuit, cel mai des desenez cu pix sau folosesc acuarelă și guaș alb, la început arată destul de haotic dar, pe parcurs, apar alte detalii și pictura devine mai clară.
- Ce motive predomină în lucrările tale și care sunt sursele de inspirație?
- Sursele de inspirație sunt diferite, dar cea predominantă sunt oamenii din viața de zi cu zi, persoane cunoscute, sau mai puțin cunoscute. Pot fi și poze cu oameni, care se deosebesc de alții printr-un aspect mai neobișnuit. De obicei, în creațiile mele predomină lumina puternică și diferite detalii mici.
- În ce culori ai picta fericirea și care este semnificația ei pentru tine?
- Fericirea aș prefera s-o pictez într-o nuanță albastru deschis, asemănătoare cu cerul, în combinație cu roșu aprins, cu alb și o tentă de negru. Fericirea este o emoție ce o simte fiecare și consider că prin aceste culori, aș putea reda fericirea așa cum o văd eu și cum arată ea pentru mine.
- Cine din prieteni susține pasiunea ta față de pictură?
- Să știți, că sunt o norocoasă, căci majoritatea prietenilor susțin pasiunea mea față de pictură, le place și apreciază foarte mult ceea ce fac, spunându-mi că am un talent deosebit.
- Ce meserie ai dori să îmbrățișezi și care este motto-ul tău?
- Mi-aș dori să îmbrățișez orice meserie, legată strâns cu orice tip de arta și, desigur, prin care să-mi pot demonstra creativitatea. Mă gândeam că designer de modă, s-ar potrivi cu aspirațiile mele cel mai mult. Iar unul din motto-urile mele preferate este celebra frază,spusă de actrița Marilyn Monroe „It’s better to be hated for what you are than to be loved for what you’re not”, care în traducere înseamnă „Este mai bine să fii urât pentru ceea ce ești, decât să fii iubit pentru ceea ce nu ești.”
- Mulțumesc, Anastasia, pentru timpul acordat și să aibă sorți de izbândă visele tale! Mult succes!
Delia DUMITRESCU
