Pentru Afanasie Borozan din Racovăț, de fiecare dată când trece pe lângă monumentul ostașilor sovietici din sat, îi reapare în amintire drama pe care a trăit-o în copilărie. Bărbatul afirmă că cele două chipuri reci, care parcă-l sfredelesc cu privirea, le-a văzut atunci când i-au intrat în casă și l-au împușcat pe tatăl său.
Deși au trecut de atunci aproape 80 de ani, Afanasie Borozan ține minte tot ce și cum s-a întâmplat în acea blestemată zi, când armata sovietică a trecut Nistrul. Cineva dintre săteni l-ar fi pârât pe tatăl său că a discutat cu ofițerul din armata română, iar spre seară i-au pășit pragul ostașii sovietici.
La ușă au bătut alți militari, iar în învălmășeala de acolo, stăpânul casei a fost împușcat. Au urmat ani grei pentru această familie cu trei copii, în lipsa stâlpului casei, ei cu greu mai făceau față situației. Scutirea de impozite promisă de noile autorități a fost uitată la scurt timp, iar membrii familiei își doreau ca totul să fie ca până la război.
Astăzi Afanasie a lui Antip Borozan trece mâhnit pe lângă monumentul celor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial. Acesta ar vrea ca aici să fie o cruce și numele tuturor consătenilor răpuși în lupte. Ultima speranță a sa este că și consătenii săi vor înțelege istoria noastră adevărată, nu cea impusă după ocupația Basarabiei.
