Tuberculoza este o boala infecțioasă provocată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, numita și bacilul Koch. Forma cea mai frecventă de tuberculoză atacă plămânii (tuberculoza pulmonară), unde bacteriile distrug țesuturile si creează cavități. Tuberculoza înregistrează o creștere a incidenței pe plan mondial, datorită unei serii de factori: sporirea numărului de imigranți din țări în care tuberculoza este endemică, epidemia de SIDA, apariția unor tulpini bacteriene rezistente la tuberculostatice.
Tulpini rezistente la unele medicamente antituberculoase au fost identificate în toate țările studiate de OMS. Tuberculoza are o incidență mai mare în rândul vârstnicilor în țările dezvoltate, în timp ce în țările cu nivel economic scăzut, boala este mai frecventă în rândul tinerilor. Vârstnicii sunt mai vulnerabili la TBC datorita reactivării infecției latente, pe măsura slăbirii sistemului imunitar, odată cu înaintarea în vârstă.
Transmiterea tuberculozei. Boala se răspândește mai ales în mediile în care predomină următoarele condiții: malnutriția, condițiile sanitare deficitare, suprapopularea, lipsa serviciilor medicale. În țările defavorizate, tuberculoza este endemică. În țările occidentale, TBC este răspândită îndeosebi în mediile defavorizate, la persoanele fără adăpost, la bolnavii de SIDA. Într-adevăr, infecția cu HIV creste cu 30% riscurile de progresie spre tuberculoza activă. Agentul infecțios se transmite prin picături de salivă ce se găsesc în suspensie în aer, emise prin tuse sau strănut. Un singur strănut poate genera 3000 picături ce pot infecta. Inocularea poate avea drept rezultat o infecție latentă sau tuberculoză activă. 10-30% din persoanele infectate, în special copiii, se îmbolnăvesc imediat după pătrunderea bacteriei in organism (infecția primară) și pot răspândi infecția. Semne şi simptome: Tuse cu spută mai mult de 3 săptămâni; expectorații de culoare neobișnuită sau sanguinolente; febră ușoară îndelungată, fără o cauză evidentă: inapetența și scădere în greutate; transpirații nocturne; dureri în piept la respirație sau în timpul tusei; dureri ale coloanei vertebrale sau ale principalelor articulații; astenie permanentă, oboseală.
Diagnostic. În unele cazuri, bolnavul se prezintă pentru investigații medicale, datorită unor simptome gripale persistente. Suspiciunea de TBC se bazează pe prezența semnelor și simptomelor specifice, contactul pacientului cu un bolnav de tuberculoză și, deseori, pe radiografia toracica. Diagnosticul de tuberculoză este confirmat cu ajutorul culturii bacilului Koch din sputa. Cea mai frecventa metoda de a diagnostica TBC este testul cutanat. Tuberculoza este declarată atunci când testul cutanat este pozitiv, iar plămânii apar vizibili afectați la radiografie. Prevenire: Există doua aspecte ale prevenirii tuberculozei: evitarea transmiterii infecției la alte persoane și tratarea precoce a infecției latente, înainte de progresia către forma activă a bolii. Vaccinul BCG (bacilul Calmette-Guerin) este utilizat în numeroase țări pentru a preveni apariția unor complicații severe (meningita sau tuberculoza miliară) la persoanele cu risc crescut de infectare cu M. tuberculosis.
Evitarea transmiterii infecției la alte persoane. Întrucât bacilul Koch se transmite aproape in exclusivitate pe cale aeriană, o bună ventilație diminuează densitatea bacteriilor și va limita răspândirea lor. Detectarea precoce a infecției. Întrucât tuberculoza poate fi transmisă doar de persoanele cu o formă activă a bolii, detectarea infecției și tratamentul precoce reprezintă cele mai bune metode de a evita transmiterea infecției. Bolnavii de TBC trebuie izolați până când nu mai sunt contagioși și trebuie încurajați să tușească într-o batistă, pentru a reduce răspândirea bacililor.
Important. În cazul apariţiei unor simptome ce sugerează tuberculoza sau în cazul contactului cu o persoană bolnavă de tuberculoză este necesară prezentarea la medicul de familie, care va stabili diagnosticul exact şi conduita adecvată pe baza examenului clinic şi investigaţiilor paraclinice.
Vitalie Cecan,
medic de familie
