Aniversarea a treia a alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 a trecut la noi nebăgată în seamă. Înțeleg, cei care conduc azi Republica Moldova nu au interesul – alegerile din 2014 au fost un șirag de rare abuzuri care se pot comite și lăsate nepedepsite într-un stat capturat. Abuzurile stau în cârca lor. Dar de ce a tăcut restul societății? Cu atât mai mult, cu cât azi avem toate semnele că de atunci încoace Republica Moldova este guvernată de o grupare criminală organizată. Pe ce ne bazăm afirmația care sună ca o incriminare? Pe nimic altceva decât pe fapte, pornind de la următoarele două.
Magia prin care sediul sechestrat al PCRM ajunge în proprietatea liderului PD
La 29 noiembrie 2017 fluxurile de știri din Republica Moldova anunțau în regim de „breaking news” că pe fostul sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist din Republica Moldova (PCRM), dat în exploatare în 2009 și nefolosit nici o zi de către acesta, a apărut inscripția de firmă a Partidului Democrat. Își mută Partidul Democrat sediul? – a prins a se întreba cu mirare presa, care tocmai pritocea informația dată spre îngurgitare la tradiționalul briefing de marți de la sediul Partidului Democrat. Acolo parcă nimic nu s-a spus despre această vajnică noutate.
La o zi distanță lămurirea a făcut-o chiar Andrian Candu. Într-adevăr, a spus el, PD va trece în fostul sediu al Partidului Comuniștilor de pe strada Armenească. „Va fi o chirie care se mai negociază, iar toate lucrările de cosmetizare sunt realizate de actualul proprietar”, a ținut să mai precizeze Candu. Cine e „actualul proprietar” dânsul, desigur, nu știe.
„Detaliul” acesta, foarte important, îl ține minte însă memoria colectivă. Ea ne-a amintit de scandalul care a apărut în 2009, imediat după plecarea de la guvernare a PCRM. Era vorba de un teren luat prin abuz și pe nimic (mai puțin de jumătate de milion de lei) de la Municipiu, în complicitate cu CMC și că edificiul ar fi fost construit dintr-un credit luat de la Banca de Economii (22 de milioane de lei). Tot atunci atât lotul, cât și imobilul au fost puse sub sechestru de Cancelaria de Stat a Guvernului și se vorbea de o anchetă deschisă pe caz. A urmat o „prăbușire” în timp a subiectului, ca după o tăcere lungă să aflăm dintr-o investigație a redacției Rise-Moldova, publicată chiar la începutul anului curent, 26 ianuarie 2017, lucruri foarte interesante. Rise ne informa că „sediul de lux al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) are un nou proprietar, iar beneficiarul real se ascunde în paradisul fiscal din Belize”. Puțin mai la vale aflăm că „beneficiarul din Belize este reprezentat în Republica Moldova de un personaj-cheie din anturajul oligarhului Vladimir Plahotniuc.” Ați urmărit traiectoria de unde a pornit sediul PCRM și la cine a ajuns? Ce s-a întâmplat în cei 7 ani de tăcere? A avut loc vreun proces de judecată pe care Cancelaria de Stat l-a pierdut? S-a stabilit cumva că decizia Consiliului Municipal a fost corectă și creditul luat de la Banca de Economii restituit în întregime?
Lucrul acesta nu ni-l spune Istoria celor 7 ani de integrare europeană. Nu l-a fixat nici meticuloasa Memorie Colectivă. Pentru că dispariția subiectului de pe orbita interesului public și apariția obiectului în posesia lui Plahotniuc a fost un proces controlat. Iar minunea apariției lui din dispariție se datorează unei forțe de mare putere magică – Justiției moldovenești. Fiți atenți la ce spune investigația Rise-Moldova în continuare: „Pe 22 decembrie 2016, executorii au ridicat sechestrul. Peste două săptămâni, pe 5 ianuarie anul acesta (2017, n.n.), clădirea PCRM-ului a fost trecută în proprietatea firmei cu capital străin Constar Invest SRL. Această companie a fost fondată la Chișinău în 2008 și este administrată de Serghei Daşevskii (care a purtat anterior numele de Vîrva – n.r.). În 2006, Daşevskii a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare pentru escrocherie, iar anul trecut (2016-n.n.) a fost arestat și judecat pentru deținere de droguri. Pe 19 decembrie 2016, magistrații Judecătoriei sect. Botanica au încetat, însă, procesul penal și l-au amnistiat… conform Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova – document adoptat anul trecut de Parlament.
Deci, pe 19 decembrie 2016 recidivistul Dașevschi este amnistiat, pe 22 decembrie 2016 un executor judecătoresc dispune scoaterea sechestrului de pe sediul PCRM, ca pe 5 ianuarie 2017 sediul se intre în posesia firmei Constar Invest SRL, administrată de Dașevschi, om, conform investigației Rise, din grupul ce-l înconjoară pe Plahotniuc. Forța magică a magistraților sect. Botanica conjugată cu cea a executorului judecătoresc și-a spus cuvântul. Este de mare interes public cunoașterea numelor acestor magicieni. Fapta trebuie înscrisă în analele istoriei statului oligarhic cu numele și prenumele reale ale făptașilor. Dar asta nu e tot.
Dumnezeu să ne ferească de judecata… moldovenească
Pe 28 noiembrie 2017, Judecătoria Chișinău, sediul Centru (de data aceasta), a dat citire sentinței în procesul subsemnatului contra fostului administrator al postului de radio „Vocea Basarabiei”, V. Țîbuleac pe cazul înstrăinării instituției în baza unor înșelătorii și falsificări în acte. Procuratura Generală și Centrul Național Anticorupție au respins doi ani de zile cererea de pornire a cauzei penale și a dat curs plângerii doar fiind impusă de o hotărâre a Judecătoriei de instrucție Râșcani. După un an de „cercetare penală” (tărăgănare), dosarul a fost trimis în judecată la începutul lui 2017. Deși toate probele și expertizele erau de față, inclusiv recunoașterea crimei de către învinuit, Procurorul de urmărire penală Eugeniu Gore și Judecătoarea Ludmila Barbos, în combinație cu avocatul învinuitului, Constantin Tănase, au tărăgănat cu bună înțelegere ședințele. Exact atât cât au avut nevoie Judecătoarea să motiveze intrarea în vigoare a termenului de prescripție, iar Consiliul Coordonator al Audiovizualului să tranzacționeze a doua oară, în regim de urgență, postul de radio (martie 2017), de data astă în folosul oligarhului Mihai Ghimpu, cu învoirea Coordonatorului. Sentința din 28 noiembrie 2017 a fost emisă în stilul clasic al statului mafiot: „Tîbuleac se recunoaște vinovat în săvârșirea infracțiunii…, însă în legătură cu expirarea termenului de prescripție privind răspunderea penală, procesul penal în privința acestuia se încetează”. Nimic despre anularea (cerută insistent) a tranzacțiilor de înstrăinare a instituției în baza actelor falsificate, nimic despre restabilirea statutului juridic al postului de radio, nimic despre lipsirea de drepturi la proprietate a părții vătămate, nimic despre mită și obiectul mitei, ca și multe alte circumstanțe agravante. Dacă vreți toate astea, ne sugerează Judecătoarea Barbos în complicitate cu Procurorul Gore, nu aveți decât să vă cufundați pe ani de zile în procese civile fără de sfârșit, fără de dreptate și fără dram de încredere în litera și spiritul Legii. Parafrazând finalul unei cunoscute fabule de-a lui Donici, dobândim morala-generic a perioadei pe care o trăim sub sceptrul acestei guvernări: „Dumnezeu să ne ferească de judecata… moldovenească.”
Radio Vocea Basarabiei ajunge în lagărul lui Plahotniuc de concentrare mass-media
Încercarea dârză a Procuraturii Generale de a-l feri pe Tîbuleac de un dosar penal în 2014-2015 (procuror general Corneliu Gurin, procuror Carolina Vicol, procuror Ghenadie Pîrlii), apoi atenuarea faptei lui criminale în perioada urmării penale din 2016 (procuror E. Gore), cât și favorizarea inculpatului în procesul de judecată în 2017 (judecătoare L.Barbos) nu s-a făcut de dragul acestuia. Tîbuleac, ticălos a fost și un ticălos va rămâne. Înstrăinarea criminală a postului de radio, mai întâi în folosul lui Filat (februarie 2014 – martie 2017), apoi în folosul lui Ghimpu (martie 2017- noiembrie 2017) i-a venit mănușă lui Plahotniuc la planul lui de distrugere a presei independente și a jurnalismului neînregimentat politic. Puterea postului de radio Vocea Basarabiei s-a putut vedea în timpul regimului comunist al lui Voronin, pe care l-a învins împreună cu alte câteva instituții independente centrale și locale. Presa independentă este un mare pericol pentru un orice regim nedrept, cu atât mai mult pentru regimul criminal, din cap până în picioare, al lui Plahotniuc. Oricât de neimportantă ca spațiu de acoperire ar fi o instituție media independentă, ea poate reduce la zero eficiența propagandistică a imperiului mediatic al oligarhului, pentru că ea, presa independentă, este credibilă, iar cea a imperiul hoțului este mincinoasă. Oameni nedreptățiți, sărăciți, lipsiți de proprietăți, batjocoriți de regimul lui sunt de zeci, de sute de ori mai mulți decât liota clientelei din slujba regimului. Nedreptățiții mulți vor căuta informația curată și vor detesta sursele urât mirositoare, fie ele cât de multe la număr și cât de lucioase pe dinafară. Un regim nedrept poate să dureze numai dacă toate sursele de alternativă celor controlate, sunt lichidate ori preluate prin procese de judecată trucate și atacuri raider. Vocea Basarabiei a fost trecută prin acest proces, fiind trădată dinăuntru de un administrator de rea-credință care a înșelat parteneri și a falsificat acte. El este un criminal recunoscut de instanță ca atare, dar iertat, pentru că un regim criminal își protejează criminalii convenabili intereselor lui. Astfel, în trei ani, radioul a trecut prin mâinile murdare ale tuturor celor trei oligarhi, detractori ai Republicii Moldova: Filat, Ghimpu și Plahotniuc. Da, astăzi, din câte ne arată evidențele noii „politici editoriale”, radio Vocea Basarabiei a ajuns să fie încarcerată în lagărul de concentrare mediatică al lui Plahotniuc. Încă nu cunoaștem detaliile, dar putem ușor presupune că „persoana de răspundere” (mare șef al unei mari întreprinderi de stat) din anturajul lui Ghimpu, care i-a cumpărat „liberalului” postul de radio de la caracatița Filat și „i l-a făcut cadou”, a trecut cu tot cu care (firme) și bagaje (instituții de presă) în tabăra lui Plahotniuc. Iată că magia unită a procurorilor-judecătorilor-avocaților de curte a putut face și această „minune”. Nimic de mirare, nu suntem la primul caz.
Recurs la Codul Penal: ce înseamnă grup criminal organizat și organizația criminală
Am construit acest material în baza a două exemple/cazuri concrete în care se demonstrează cum Plahotniuc, capul actualul regim politic de la Chișinău, își face interesele și își „rezolvă” problemele de avere și de influență. Atacurile la interesul public al statului și la proprietatea privată a cetățenilor el o face din postura pe care și-a dobândit-o de Coordonator al Guvernării, postură ce-i revine din poziția de lider al Partidului Democrat. Posedarea brutală, prin vârfurile corupte, a organelor de forță ale statului, în special a Procuraturii, implicit a Magistraturii, l-a ajutat să „construiască” o majoritate politică în Parlament, alta decât cea pe care a decis-o alegătorul în alegerile din 30 noiembrie 2014.
Instituții fundamentale ale statului, precum Parlamentul, Curtea Constituțională, Guvernul și toate celelalte după rang, sunt loiale în primul rând indicațiilor lui Plahotniuc și în al zecelea prevederilor Constituției. Cu aprobarea, motivarea și legiferarea lor, Plahotniuc își poate însuși orice bun public, orice agonisire privată, orice afacere și-o poftește. Nimeni nu se mai îndoiește că Aeroportul Internațional Chișinău ar fi fost „concesionat” de altcineva, decât de dânsul. Nimeni nu mai are alte dubii în privința Miliardului furat, decât certitudinea că hoțul care l-a furat controlează „căutarea” lui. Cazuri mici și cazuri mari, cazuri știute și încă neștiute, cazuri politice, cazuri economice, cazuri financiare, cazuri de mass-media, cazuri de arest sau de eliberare – câte stau zilnic pe masa uzurpatorului și „judecate” de el în numele „statului suveran”, ca apoi să fie coborâte spre executare în Parlament, în Guvern, în Curtea Constituțională, în Procuratura Generală, în Magistratură, în Consilii raionale și în altele după rang.
Când se va găsi un procuror și un judecător liberi de angajamente obscure care să statueze în numele statului de drept: stați oameni buni, până aici. Avem toate semnele și faptele că Republica Moldova se află sub talpa unui grup criminal organizat. Ne-o spune Articolul 46 al Codului Penal: „Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni.” Punctul (1) al Art. 47 ne lămurește și ce înseamnă organizație criminală, dacă ar fi ca în această categorie să fie legitimat de o instanță Partidul Democrat, sub a cărui acoperire activează grupul și Coordonatorul lui: „Se consideră organizație (asociație) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizației şi structurile ei, a funcțiilor de administrare, asigurare şi executare a intențiilor criminale ale organizației în scopul de a influența activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obținerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.”
Retoric întrebând, dragă cititorule, nu găsești că cele două articole ale Codului Penal descriu cu exactitate perfectă și într-un limbaj juridic extrem de clar adevărata caracteristică a ceea ce se numește Guvernarea Republicii Moldova?
Valeriu Saharneanu
