„În SUA sunt mult mai multe oportunități, dar trebuie să muncești foarte mult”

Mihaela Vicol, originară din satul Trifăuți, raionul Soroca, absolventă a Universității de Stat din Moldova, de trei ani se află în Statele Unite ale Americii. Inițial și-a dorit să ajungă în SUA pentru o viață mai bună, dar și pentru a vadea orașul New York — un vis din copilărie. Astfel că, în 2014, a aplicat la un program de schimb de experiență pentru studenți, realizându-și visul. Ajunsă acolo însă, a înțeles că SUA este țara în care vrea să locuiască, care oferă posibilitatea de a crește profesional și de a-și realiza, pas cu pas, visele. Nu uită nici de baștină, de care o leagă amintiri frumoase și dorul de mama. Mihaela a acceptat să ne povestească despre experiența sa în SUA, vă invităm o cunoașteți.

Istoria sa peste Oceanul Atlantic a început în anul 2014, când, asemeni multor tineri din Republica Moldova, s-a înscris într-un program pentru studenți. “Am venit ca studentă pe baza unui program de schimb de experiența pentru studenți. Engleza nu prea o știam, am învățat-o din mers. Prima dată am ajuns în Statul New York, acesta era unul dintre visele mele din copilărie, să ajung în New York. Am fost sponsorizată în cadrul programului timp de trei luni, după care am aplicat la un Colegiu de Stat din Statul Washington și am fost acceptată. În septembrie 2014, m-am mutat în Seattle, Washington”.
Paralel cu studiile, Mihaela a început să lucreze, era dispecer pentru o companie de brokeraj. Integrarea într-o societate nouă a fost ușoară, spune tânăra. “Americanii sunt foarte amabili și politicoși (desigur că sunt și naționaliști, care nu sunt prea respectuoși cu imigranții). În general, e bine de trăit în SUA!”.
Modul de viață și oportunitățile pe care le oferă statul de peste Ocean îi plac atât de mult în comparație cu țara natală, încât este hotărâtă să-și construiască viitorul acolo.

“Nu sunt sigură dacă revin în Moldova să trăiesc, poate doar în vizită. Aici sunt mult mai multe oportunități. Nu cred că îmi puteam permite acasă, în Moldova, o mașină nouă la 23 de ani din banii proprii, o vacanță sau să o ajut financiar pe mama. Drept că nimeni nu plătește pentru ochi frumoși. Trebuie să muncești mult și din greu. Taxele sunt foarte mari, iar venitul este direct proporțional cu cheltuielile. De exemplu, ai un salariu de 2500 dolari lunar, 500 dolari achiți taxele, 1000-1500 dolari costă chiria pentru un apartament cu o camera lunar. Asigurarea medicală este obligatorie, asigurarea pentru mașină cca 200 dolari fiecare, plus că, dacă iei o mașina în credit, mai ai și rata lunară de 300-500 dolari lunar, în dependența de rata creditului. E o rutină aici foarte încărcată, e lucru și lucru, că de altfel nu-ți permiți nimic. Americanii muncesc foarte mult, deși mulți îi considera lenoși, ei nu sunt așa. Ce-i drept, fac strict jobul lor de la ora până la oră, nimic altceva. Moldovenii știu de toate, și fac totul, de asta și ne cam împotmolim, cred eu”.

Tânăra mai povestește că este impresionată de faptul că legea este respectată, precum și regulile de diferit nivel, iar pentru abateri cetățenii sunt penalizați, sancționați. “N-am întâlnit nici un caz de corupție. Zero. La colegiu e foarte strict. Dacă copiezi, ești exmatriculat automat, și nu ai voie să te înscrii la alt colegiu timp de 12 luni. Multe și multe exemple aș putea să vă dau, e așa diferit totul”, mai spune Mihaela.

Deși se află mai mult printre băștinași, soroceanca ține legătura cu conaționalii noștri, prin intermediul grupurilor de moldoveni pe rețelele de socializare și, uneori, la întrunirile dintre conaționalii noștri aflați în acea regiune. “Aici moldovenii sunt diferiți, cred eu. Unii nu sunt prea săritori la nevoie, ba chiar aș spune că sunt invidioși și cu aere de boieri. Alții, din contra, sunt omenoși și se țin grămăjoară, își creează o mică Moldovă, unde pot sa sărbătorească împreuna și să cinstească tradițiile și obiceiurile moldovenești, nunți în stil moldovenesc, Crăciunul, Paștele, Ziua limbii și Ziua Independenței”.
Micile tristeți de acest gen se echilibrează cu succesele personale. Vara trecută Mihaela a absolvit Colegiul și își continuă cariera în domeniul logistic, în orașul Seattle, statul Washington. Departe de casă, tânăra a învățat nu doar limba, dar și tradițiile statului în care trăiește. Totuși, păstrează și tradițiile, obiceiurile de acasă, iar uneori merge la biserică. “Avem chiar și o biserică românească aici, în Seattle, este și una rusească. Mă simt ca acasă. La fel marcăm și sărbătorile din America. La 23 noiembrie aici se sărbătorește Ziua Recunoștinței, “Thanksgiving Day”. Am pregătit, împreună cu logodnicul meu, un curcan, după tradiția americană”.
 

Am venit în SUA pentru un viitor mai bun. Aici sunt mult mai multe oportunități, muncesc din greu, dar știu că nu o fac în van, pot să cresc, să fac o carieră bună, pot

să fac un colegiu bun, fără discriminare, fără corupție, fără ajutorul rudelor/cumetrilor. Aici oamenii trăiesc după anumite reguli, cu toții le respectă, pe baza acestor reguli îți construiești un anumit “background” care te ajută să te realizezi sau invers. Totul se înregistrează. Dacă plătești taxele, nu încalci nimic, lucrezi și-ți îndeplinești obligațiunile, ești pe calea cea dreapta. Dacă încalci ceva, ca, de exemplu, dacă nu achiți taxele sau ești arestat, diferite încălcări, atunci “scorul” se micșorează considerabil, care afectează absolut totul: serviciul, creditul, asigurarea, e mai greu să găsești un loc de trai sau un job. Asta e pentru că dacă încalci ceva, americanii nu pot să mai aibă încredere și nu-ți vor încredința un job sau un apartament cu chirie. Totul devine mult mai dificil, poți ajunge chiar boschetar din cauza asta.

Nu este ușor într-o țară străină, unde trebuie să contezi doar pe tine. Unde mai pui că și dorul de cei dragi, de mama, pe care nu a văzut-o de aproape patru ani, o macină continuu. Dar tânăra soroceancă se arată optimistă și încrezătoare, construind planuri pentru un viitor frumos, acolo, peste Ocean.
“Deocamdată planific să continui cariera în logistică, iar pe viitor îmi doresc să-mi deschid propria companie de brocheraj sau de transport, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dorul de mama mă copleșește. Distanța dintre noi doare foarte mult. Am absolvit Colegiul vara trecută, deja planific să o aduc pe mama la mine”, ne împărtășește tânăra planurile sale de viitor.