La sfârșitul campaniei „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen” am fost într-o vizită la penitenciarul Rusca, acolo unde-și ispășesc pedeapsa 237 de femei, s rie pe pagina ssa de Facebook, ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco.
M-am întristat să aflu că 16 dintre acestea au fost determinate să comită crime tocmai din cauza violenței domestice la care au fost supuse. Am cunoscut povestea a trei femei, una dintre ele fiind de-a dreptul dramatică.
Mariana are 51 de ani. Ultimii 6 i-a petrecut după gratii. A ajuns în penitenciarul de la Rusca, fiind condamnată la 12 ani de detenție, după ce a încercat să se apere de soțul ei agresiv, luându-i viața. Femeia spune că a trăit 16 ani într-o permanentă teroare, iar frica de a-și petrece nopțile sub același acoperiș cu agresorul, o făceau uneori să doarmă în cimitir, cu capul pe mesele de lângă morminte. Astăzi duce dorul rudelor, dar mai ales a copilului ei. Își regretă fapta și se visează în libertate.
În povestea ei se regăsesc, probabil, multe femei din țara noastră care aleg să tacă, în loc să denunțe, care aleg să suporte umilință și durere de teamă „ce va zice lumea din sat”.
Trebuie s-o spunem răspicat: violența în familie este o crimă, nu o tradiție. E de datoria noastră, a întregii societăți, să condamnăm violența în toate formele ei, să rămânem solidari cu victimele acestui fenomen imoral și să oferim suportul necesar supraviețuitoarelor.
Indiscutabil, violența față de femei constituie una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului. Or, de Ziua Drepturilor omului, e cazul să reflectăm asupra valorilor comune pe care le avem noi, oamenii: respectul, toleranța, incluziunea, egalitatea și libertatea!
