Bolile parazitare, provocate de helminți, reprezintă o problemă majoră la nivel global, afectând milioane de oameni anual. În Republica Moldova, aceste afecțiuni nu sunt o excepție, ba chiar sunt o realitate mai frecventă decât ne-am imagina. Helminții, cunoscuți și ca viermi paraziți, se găsesc în toate colțurile lumii și pot provoca boli grave, uneori dificil de tratat și eradicat.
Helminții sunt viermi paraziți care pot infecta diverse organe și sisteme ale organismului uman. Infecțiile provocate de aceștia poartă denumirea de helmintiaze și, în funcție de tipul de parazit, pot afecta tractul gastrointestinal, plămânii, ficatul, creierul sau chiar mușchii. Cele mai frecvente trei categorii de helminți care afectează oamenii sunt:
- Nematode (viermi cilindrici): Acestea includ ascarizi (Ascaris lumbricoides), oxiuri (Enterobius vermicularis) și trichine (Trichinella spiralis). Infecțiile cu nematode sunt răspândite în special în zonele cu condiții sanitare precare și pot fi transmise prin sol contaminat sau prin consumul de alimente neigienice.
- Cestode (tenii): Teniile, precum Taenia solium sau Taenia saginata, pot fi dobândite prin consumul de carne crudă sau insuficient gătită. Aceste paraziți pot crește până la lungimi impresionante în interiorul intestinelor umane și pot provoca dureri abdominale severe și alte complicații.
- Trematode (viermi plați): De exemplu, Fasciola hepatica afectează ficatul și este transmis prin consumul de plante acvatice sau apă contaminată.
Pentru o mai bună înțelegere a acestor boli, profesorul universitar Constantin Andriuță, fost șef al catedrei de boli infecțioase și parazitologice medicale la USMF „N. Testemițeanu”, a ales o metodă inedită de educare a publicului. Între 1987 și 2014, acesta a folosit versuri pentru a explica într-un mod simplu și captivant conceptele legate de paraziți, infecții și prevenire. Această metodă originală a fost destinată atât studenților săi, cât și publicului larg, cu scopul de a face informațiile mai accesibile și memorabile.
Ascaridoza
Ești cauzată de ascaridă,
Care nu prea stă în tindă –
Mai spunându-i și limbric,
Având masculul cu cârlig.
Femela-i dreaptă în lungime,
Dar de om se ține bine,
Ambii parazitează-n interstinul cel subțire –
Ca „mireasa lângă mire”.
Ești și-o geohelmintiază,
Dintre helminți cea mai de vază,
Care pe om îl infestază,
Chiar și-n sol se infiltrează…
Transmiterea helminților se face prin mai multe căi, însă cele mai comune sunt:
- Contactul cu solul contaminat: Ouăle de helminți sunt eliminate prin fecale și pot contamina solul, unde pot supraviețui timp îndelungat. Persoanele care intră în contact cu solul contaminat și nu își spală corespunzător mâinile se pot infecta.
- Consumul de alimente contaminate: Carnea crudă sau insuficient gătită, în special cea de porc sau de pește, poate conține larve de helminți. În plus, fructele și legumele nespălate pot fi, de asemenea, o sursă de infecție.
- Apa contaminată: Consumul de apă nepurificată din surse nesigure poate introduce în organism paraziți periculoși.
Toxocaroza
Maladia începe cu mialgii și artralgii,
Că-n picioare nu te ții,
Sunt febră, vome, diaree, anorexie –
Hepatosplenomegalie, tuse, dispnee și asfixie.
Mai afectează sistemul vizual și cel nervos,
Apar urticarii și edem nodos,
Meningită, encefalită, corioretinită și endoftalmită,
Sănătatea devenind și mai slăbită.
O pastilă mai eficientă
Este paza cea atentă:
Respectarea igienei riguroasă,
Făr-de contacte cu pisica cea „flocoasă”.
Simptomele infecțiilor variază în funcție de tipul de helminți, dar cele mai comune includ dureri abdominale, diaree, oboseală cronică, anemie, pierdere în greutate și, în cazuri severe, obstrucții intestinale sau alte complicații grave. Infecțiile severe pot cauza malnutriție și întârzieri de creștere, în special în rândul copiilor.
Enterbioza
Ești cea mai răspândită-n lume
Și enterobioză-i al tău nume,
Îți mai zic oxiuriază,
Dar tot ești helmintiază.
Te-ntâlnești des și la noi,
Umpli lumea de nevoi,
Din nematodoze mai faci parte,
Ba și din helminitiaze de contacte.
De Enterobius Vermicularis provocată,
Infestezi mai mulți deodată,
Mai desc copiii afectezi,
Și fetițe și băieți…
Diagnosticul helmintiazelor poate fi realizat prin analize de laborator, cum ar fi examenele coproparazitologice (testarea materiilor fecale) sau teste de sânge specifice pentru identificarea anticorpilor împotriva paraziților. În anumite cazuri, imagistica medicală, precum ecografiile sau scanările CT, poate fi necesară pentru a detecta infecții severe care afectează organe interne.
La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 1,5 miliarde de oameni sunt infectați cu helminți, cu incidențe mai mari în regiunile tropicale și subtropicale. În Republica Moldova, incidența helmintiazelor este încă ridicată, deși autoritățile de sănătate publică au făcut eforturi constante pentru reducerea acestora. De exemplu, în anii 2000, Moldova avea o rată de infecție semnificativ mai mare comparativ cu prezentul, datorită lipsei accesului la apă curată și infrastructuri sanitare adecvate, dar și din cauza educației insuficiente cu privire la măsurile de igienă.
În ultimii ani, campaniile de educare și prevenție au contribuit la scăderea numărului de cazuri. Totuși, migrația și reîntoarcerea în țară a celor care au lucrat în zone cu risc înalt de infecție rămân factori de risc.
Prevenția este esențială pentru a reduce riscul de infectare cu helminți. Câteva măsuri simple, dar eficiente includ:
- Spălarea mâinilor cu apă și săpun: După utilizarea toaletei, înainte de mese și după contactul cu solul sau animale.
- Igiena alimentară: Gătirea corespunzătoare a cărnii, spălarea fructelor și legumelor și consumul de apă din surse sigure.
- Igiena personală: Tăierea unghiilor scurte, utilizarea de papuci în locuri publice și evitarea contactului direct cu solul.
- Tratament periodic: În zonele cu risc ridicat, tratamentele antiparazitare administrate periodic populației vulnerabile pot preveni infecțiile severe.
În activitatea clinică, testele diagnostice joacă un rol esențial, atât în efectuarea lor corectă, cât și în interpretarea rezultatelor obținute. Este de dorit ca, indiferent de circumstanțele prezentării, rezultatele să fie prezentate într-o formă cât mai simplă și ușor de utilizat în practică. Interpretarea rezultatelor poate reflecta starea reală a pacientului sau poate fi greșită, ceea ce poate duce la diagnostic incorect. Utilizarea testelor diagnostice nu este lipsită de riscuri, incluzând erori de diagnostic, consecințe negative (cum ar fi lipsa tratamentului adecvat sau administrarea tratamentului când nu este necesar), disconfort pentru pacient, incidente neprevăzute și costuri suplimentare. Aceste aspecte subliniază necesitatea evaluării sistematice a testelor diagnostice.
Pentru a cunoaște cu exactitate starea reală a persoanelor testate (bolnav sau sănătos), este necesară utilizarea unui test de referință sau a unui test de confirmare.
Natalia Pobedinschi-Mihnevici,
medic-epidemiolog, medic-infecționist, Chișinău
