Bruma mea de speranță că Parlamentul va vota modificarea Constituției prin introducerea sintagmei „Orientarea strategică a Republicii Moldova este integrarea europeană” s-a topit sub soarele fierbinte al ultimelor zile de toamnă. Opoziția parlamentară, în persoana Partidului Liberal și Partidului Liberal Democrat, a rămas ferm pe poziții și nu a dat curs inițiativei venite din partea guvernării.
Nu voi insista, că nu mai are nici un rost, asupra motivului invocat de aceste partide de a vota modificarea (mai reiterez o dată poziția mea civică — sunt pentru schimbarea articolului 13 din Constituție, dar nu-mi fac iluzii că acest lucru se poate face cu votul astfel de politicieni ca Marian Lupu), dar vreau să reconfirm ceea ce am spus și în Tableta de vinerea trecută — mai multă lume poate să-și frece cu satisfacție palmele și să se felicite că trenul care duce în Uniunea Europeană ar putea să nu se mai oprească vreodată în stația Republica Moldova. Și, ce e mai important, de vină vor fi nu acei cu inițiativa și nici măcar socialiștii, care niciodată nu au ascuns că vor face tot posibilul ca să ne asigure un loc în Uniunea Euroasiatică, dar proeuropenii, care sincer și-au dorit și își doresc un viitor mai bun pentru generațiile care vin.
De altfel, guvernarea a „plâns cât a plâns”, dar nu și-a rupt cămașa de scârbă și este gata să vină cu o nouă inițiativă — organizarea unui referendum, în aceeași zi cu alegerile parlamentare ordinare, cu aceeași tematică — legiferarea integrării europene în legea supremă. Dacă, Doamne ferește, această intenție se va transforma într-o certitudine, putem spune fără echivoc că Republica Moldova de bună voie și nesilită de nimeni (fără „revoluție” și fără prea multe frământări) își va schimba vectorul extern și va îndeplini un vis mai vechi al forțelor șovine și pro-rusești. Trebuie să fii naiv sau rău intenționat ca să nu înțelegi că, nu fără aportul clasei noastre politice, ideea europeană a pierdut din intensitate și că a organiza un astfel de referendum în cazul Republicii Moldova este, cel puțin, o palmă mortală dată celor care cunosc trecutul sovietic, dar nu-și doresc repetarea lui în viitor. De unde atâta pesimism? Din realitățile pe care le trăim și din doza mare de ipocrizie și cinism pe care o emană, în ultima vreme, unele forțe politice. Or, cine crede că transnistrenii, care vor participa la referendum în postura lor de cetățeni cu drepturi depline (cu alte ocazii, aceștia sunt „independenți”, dar când este vorba să facă vreo pacoste — vezi alegerile prezidențiale din toamna anului 2016 — aceștia sunt prezenți la datorie) vor vota pentru visul european? Plus găgăuzii, plus europesimiștii și alte entități pro-moldovenești și… putem pune cruce și pe Acordul de asociere, și pe regimul fără de vize. În schimb, buna ziua, Magadan, și să trăiți, domnule țar!
De ce să organizezi un referendum pe o temă atât de sensibilă, dacă Republica Moldova este o țară parlamentară, iar cei 101 deputați au mandatul alegătorilor să rezolve astfel de probleme de o însemnătate crucială…
Apropo, de ce să organizezi un referendum pe o temă atât de sensibilă, dacă Republica Moldova este o țară parlamentară, iar cei 101 deputați au mandatul alegătorilor să rezolve astfel de probleme de o însemnătate crucială. Nu am nimic cu moș Ion și baba Ioana și nu cred în sinceritatea lui Иван да Марья de la Tiraspol, dar nu mai sunt ei atât de competenți să decidă vectorul extern de dezvoltare. Pe de altă parte, depinde de întrebarea sau întrebările care vor fi incluse în buletin. Dacă, să zicem, alegătorul va trebui să răspundă la întrebarea: „Sunteți de acord ca în Constituție să fie introdusă sintagma „Orientarea strategică a Republicii Moldova este integrarea europeană?” — este una, dar dacă întrebarea va fi, de exemplu, următoarea: „În opinia Dvs., încotro trebuie să meargă Republica Moldova — spre Uniunea Europeană sau spre Uniunea Euroasiatică?” — este cu totul altceva. Sau, poate, va fi inclusă și întrebarea cu Pro-Moldova? Vă imaginați care vor fi răspunsurile oamenilor?
În fine, problema cu referendumul mai rămâne deschisă. Poate a fost un gând vociferat la fierbințeală, poate este o intenție serioasă a guvernării. În orice caz, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este, ca niciodată anterior, scrisă cu fuiorul pe apă. Și dacă prognozele cele mai negre se vor adeveri, cine ca cine, dar actuala opoziție parlamentară va avea motive să-și muște coatele și să blesteme ziua când a pus ambiția mai presus de interesele naționale…
