Optimiștii (pragmaticii?), care credeau că este posibilă o alianță dintre partidele parlamentare, au tot mai multe motive să-și toarne cenușă pe creștet, iar pesimiștii (romanticii?), care au fost convinși că cei aleși de ei la 24 februarie vor rămâne pe poziții și nu vor ceda nimic „dușmanilor”, au tot mai multe motive să se pregătească de alegeri anticipate. Situația creată pe interior, dar mai cu seamă semnalele care vin din exterior aproape că nu mai lasă loc pentru scenarii care ar prevedea depășirea unei crize parlamentare. Când zic „interior” am în vedere poziția de neclintit a Blocului Politic „ACUM”, iar când zic „exterior” nu pot trece cu vederea punctul de vedere tot mai decamuflat și tot mai insistent al Kremlinului. Or, dacă alți parteneri din afară s-au limitat la declarații gen „…ar fi bine ca forțele politice să formeze o coaliție și să evite criza” sau „…noi vom saluta orice coaliție, care va ține cont de vrerea poporului”, Moscova nu lasă loc pentru interpretări și pentru manevre — „… noi avem nevoie de o coaliție anume, dintre PSRM și Blocul „ACUM”, dar nu de ceea ce vă interesează pe voi”.
Altfel, după ce propaganda rusească a fost o perioadă în așteptare și expectativă, crezând că la Chișinău lucrurile se vor așeza de la sine, în felul cum îi trebuie Moscovei, acum purtătorii de cuvânt ai lui Putin, văzând că lucrurile pot lua o întorsătură nedorită, au ieșit din tranșee și atacă pe toate fronturile. Bunăoară, una din portavocile emblematice ale șovinismului velicorus, ziaristul de rea pomină Dmitri Kiseliov a declarat la un post TV, chiar zilele acestea, că Republica Moldova este la o răscruce istorică și că președintele Igor Dodon are de ales una din două: ori formează o coaliție împreună cu Blocul „ACUM” și rămâne prietenul Rusiei, ori mușcă din mărul otrăvit al lui Plahotniuc și pune cruce pe colaborarea cu Uniunea Euroasiatică. Adică, basta cu exportul de fructe și cu amnistiile pentru gastarbaiteri. Despre interesele cetățenilor din Republica Moldova și despre planurile strategice ale Chișinăului nici o vorbă! Adică, chiar dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem! Și nici un fel de discuții nu-și au rostul! Un lucru însă nu au luat în considerare trubadurii Kremlinului — dreapta noastră politică (care, dacă e să stăm strâmb și să vorbim drept, nu prea este de dreapta!) este mai bățoasă și mai sofisticată decât au crezut ei și nici nu vrea să audă despre o relație cu Dodon și K.
Drept confirmare vine și refuzul Blocului „ACUM” de a participa la o nouă rundă de negocieri, inițiată de președintele Dodon. În coroborare cu refuzul de a strânge mâna lui Dodon la prima întâlnire, acest gest demonstrează că o alianță PSRM-ACUM este la fel de imposibilă ca și alianța PDM-ACUM. Și dacă mai ținem cont de faptul că sunt șanse foarte mici pentru ca cineva din deputații democrați și socialiști să răspundă afirmativ la chemările Maiei Sandu și Andrei Năstase de a dezoligarhiza Republica Moldova, putem afirma cu certitudine că soarta politică a lui Dodon este compromisă în proporții amenințătoare. Probabil, cineva dintre Dvs. mă va întreba de ce pun atât de mult accentul pe Dodon, dar nu pe PSRM. Răspunsul meu este următorul: când zici PSRM îl ai în vedere pe Dodon, și invers. Adică, atunci când zici că viitorul politic al lui Dodon este mai mult decât incert (indiferent de decizia care va fi luată), acest lucru îl poți spune și despre PSRM. Cu o singură precizare: dacă omul politic Igor Dodon poate fi salvat după o alianță a PSRM cu PDM, nu același lucru se poate spune și despre PSRM (fiindcă este foarte posibil ca la alegerile următoare socialiștii să obțină un scor și mai mic decât la 24 februarie), care ar putea lua calea PCRM, PL, PLDM, PPEM și altor formațiuni politice cu trecut, dar fără viitor.
Și încă ceva. Același odios Dmitri Kiseliov spunea zilele trecute că, după alegerile din Ucraina, eventualul perdant Petro Poroșenco s-ar putea refugia la Chișinău, unde va fi întâmpinat cu brațele deschise de prietenul Vlad Plahotniuc. Sincer vorbind, un astfel de scenariu mi se pare din domeniul fantasticului. În primul rând, Poroșenco mai are încă șanse (matematice) de a se menține la putere și de a continua politica sa antirusească. În al doilea rând, nu este exclus ca locul lui Dodon să fie luat de altcineva. Vorba ceea, rolul de prieten al Moscovei nu rămâne niciodată fără de actor…
P.S. Unica scăpare pentru Dodon ar putea veni din partea unor colegi care, conform afirmațiilor lui Vladimir Voronin, ar fi pe cale de a părăsi PSRM și a se alipi la PDM. Astfel, s-ar putea crea o imagine falsă că președintele și fracțiunea parlamentară a PSRM, spre deosebire de „fugari”, rămâne pe poziții. Numai că și Moscova nu-i atât de naivă încât să creadă aparențelor.
