Probabil, dacă Cartea Recordurilor ar monitoriza și subiectele ce țin de construcția Stațiilor de epurare nu este exclus că „obiectul cu pricina” de la Soroca ar fi cap de listă. Or, fără nici o glumă – doar „Observatorul de Nord” a scris despre această construcție „cu barbă” de 124 de ori până acum, iar 125-a oară este, fără îndoială, nici pe departe ultima.
Subiectul privind riscurile pentru mediu dar și sănătatea populației cu referire la problemele privind infrastructura edilitară a serviciilor publice de sanitație reprezintă un punct important în agenda autorităților publice, atât celor centrale cât și celor locale. Cu toate acestea eforturile de îmbunătățire a calității în furnizarea cestui serviciu rămân a fi anevoioase și depind de mai mulți factori inclusiv costurile pentru dezvoltare și întreținere. Este de menționat că majoritatea localităților urbane din nordul Republicii Moldova dispun de stații de epurare chiar dacă starea acestora și gradul de funcționalitate diferă foarte mult. Date despre prezența stațiilor de epurare anul construcției și informații despre prestarea serviciului de canalizare și epurare în localitățile urbane reședință de raion pot fi vizualizate pe portalul www.serviciicomunale.md în măsura disponibilității și furnizării acestora către Asociația pentru Democrație Participativă ADEPT în baza unor solicitări de acces la informație de la autoritățile publice locale în cadrul proiectului „Îmbunătățirea transparenței și a responsabilității în furnizarea de servicii publice la nivel local” . În continuarea vom reflecta efortul și parcursul realizat pentru construcția stației de epurare de la Soroca pentru a informa corect și echidistant cetățenii interesați.
… Trista poveste începe la sfârșitul ultimei decade a secolului trecut, deși problema persistă de la destrămarea URSS, fiindcă acest obiect de o însemnătate infrastructurală deosebită, dar deja într-o stare deplorabilă, era situat pe teritoriul altui stat independent, Ucraina. Pentru a descrie toată epopeea nu ar ajunge spațiu de ziar, de aceia ne vom limita la stilul telegrafic. Așadar, în primii ani de independență lipsa Stației de epurare „nu deranja” pe nimeni și doar în anul 2002, la o ședință a comisiei interdepartamentale moldo-ucrainene s-a pus tranșant în discuție construcția stației de purificare (cum i se zicea atunci) pentru Soroca pe partea noastră a Nistrului și lichidarea celei de pe malul stâng, de la Ţekinovka. Au fost fixate și termene de executare a volumului de lucrări. Astfel, conform protocolului semnat de cele două pârți, darea în exploatare a complexului a fost stabilită pentru anul 2003. Tot în 2002 Alexandru Soroceanu, pe atunci șeful Direcției Apeduct și Canalizare, a declarat pentru “Observatorul de Nord” că “Situația rămâne în continuare incertă, Ucraina nu ne mai permite să reparăm colectorul, iar pentru a trece țevile peste Nistru avem de îndeplinit o mulțime de formalități vamale. Ne rămâne doar să sperăm că în 2003 va fi începută construcția Stației de epurare pe teritoriul nostru. Banii pentru proiectare — 480.000 lei — au fost achitați în proporție de sută la sută”… Ministrul Mediului de atunci, Gheorghe Duca, fiind într-o vizită la Soroca, a fost dus de gazde pe malul râulețului Racovăț, unde acesta se revarsă cu tot cu murdării în Nistru. Domnul Duca a spus optimist că problema va fi soluționată. Dar nu a spus și când anume. În 2004, șeful Direcției Apă și Canalizare Soroca în acea perioadă, Eugen Crudu, a menționat pentru ziar că „începând din 1995 timp de 10 ani la restabilirea stației de epurare au fost cheltuiți 3.500.000 lei din bugetul de stat și din Fondul ecologic, dar aceste măsuri n-au permis reanimarea obiectului”. Atunci s-a anunțat că la o ședință a reprezentaților Ministerului Ecologiei, Agenției pentru problemele comunale, Sanepidului și a Asociației aprovizionării cu apă și canalizare a fost adoptată decizia de a construi viitoarea Stație de epurare pe teritoriul Republicii Moldova fără a mai fi investiți bani în cea de peste Nistru. Prin decizia Guvernului Republicii Moldova din 5 septembrie 2005 ni s-a dat o nouă speranță că până în luna iunie 2008 va fi finalizată construcția Stației de epurare la Soroca. Dar iarăși nu s-a mai făcut nimic. Era cât pe ce ca proiectul de construcție a stației de epurare să fie finanțat prin programul „Tacis”, care a propus autorităților serviciile de creditare, dar fiindcă orașul avea deja un credit de rambursat, acest lucru nu a mai fost posibil.
Povestea continuă cu deplasări peste hotare a persoanelor cu funcție de răspundere, pentru a aduce la Soroca experiența altor state, ședințe în deplasare ale Guvernului, Hotărâri ale Cabinetului de la Chișinău, proiecte elaborate de diferite instituții competente, promisiuni peste promisiuni (mai cu seamă în campaniile preelectorale), alocarea de bani care și-au pierdut urma sau au fost cheltuiți în van. Bunăoară, în anii 2002-2003 se discuta propunerea unui investitor italian care dorea să construiască Stația de epurare în locul actualului stadion. Atunci consilierii locali urmau să aleagă: fie acceptă propunerea celor care au posibilități financiare pentru a construi Stația unde crede finanțatorul că este mai bine, sau o vor construi autoritățile locale când vor avea bani. Investitorul, în persoana Ministerului Mediului al Italiei, era dispus să aloce 5.000.000 $ pentru tehnologii performante ca să fie construite Stațiile de epurare a apei în orașele Soroca și Rezina. Atunci investitorul propusese și un alt tip de Stație decât cea proiectată de autorități. Vice ministrul Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului din acele timpuri, Nicolae Stratan, a afirmat atunci că „Realizarea acestui proiect este reală. Practic, întrebarea e rezolvată. Stația va fi construită în decurs de doi ani, pentru aceasta italienii vor investi 1,5-2 milioane de dolari”. Desigur că nu s-a mai făcut nimic…
În fine, toate s-au dus pe apele Nistrului, nu și speranțele noastre că, odată și o dată va fi construită, și la Soroca!, o Stație de epurare. Astfel, până în anul 2030, autoritățile își propun ca toate localitățile din țară să fie conectate la rețeaua publică de apă și canalizare. Potrivit ex-ministrului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, în anul 2022, rețelele publice de apă s-au extins cu aproximativ 16% și au fost date în exploatare circa 245 km de apeduct, dintre care 68,7 km în orașe și 177 km în sate. „Doar 61% din localități au rețele de distribuție a apei funcționale. Pentru noi este important ca toți oamenii, școlile, grădinițele să aibă acces la apă și vom face din aceasta o prioritate. Până în 2030, ne propunem să conectăm toate localitățile la rețeaua publică de apă și canalizare”, a spus Andrei Spânu. Pentru a realiza acest lucru, responsabilii au planificat finalizarea celor 26 de proiecte de dezvoltare regională pentru alimentare cu apă și canalizare, finalizarea proiectului de conectare a raionul Strășeni și Călărași la sistemul de alimentare cu apă a municipiului Chișinău, extinderea sistemului regional de aprovizionare cu apă în Cahul, Vulcănești și Râșcani și construirea stațiilor de epurare la SOROCA și Comrat. Și președinta Maia Sandu a vorbit despre această problemă: „În anul 2010, când activam în cadrul Băncii Mondiale, am avut pe masa de lucru un document, conform căruia banca oferea o donație în sumă de 5.000.000 dolari pentru construcția unei Stații de epurare la Soroca. Acești bani au stat „în suspendare” patru ani, după care aceștia au fost repartizați altei țări. Din câte am înțeles, banii nu au mai ajuns la Soroca pe motiv că autoritățile naționale și locale nu au ajuns la o înțelegere. În astfel de cazuri cineva se face vinovat și, implicit, trebuie să poarte răspundere”. Păcat că acești bani, care ni s-au oferit în formă de donație (!!!) au ajuns în altă parte… La rândul ei, și ex-ministra Mediului, Iuliana Cantaragiu, a reafirmat că „…au fost identificate resursele financiare pentru realizarea proiectul tehnic. Costul construcției Stației de epurare, care este inclusă în proiectul „Securitatea aprovizionării cu apă și sanitație în Moldova”, este de circa 11.000 000 de lei. Or, actuala rețea centralizată de canalizare a municipiului Soroca este de circa 53 km și se află în stare deplorabilă”.
Și încă ceva. Pentru prima dată „de la identificarea problemei”, în cadrul campaniei de alegeri locale generale din această toamnă, candidații la funcția de primar al municipiului Soroca nu au pedalat pe această temă, care altă dată era aducătoare de voturi. Unii din ei nu au inclus construcția Stației de epurare în lista priorităților, iar alții au bifat-o doar ca să fie „în rând cu lumea”. În situația creată ne-am adresat primarului nou ales, Lilia Pilipețchi, cu solicitarea de a ne spune cum decurg activitățile legate de construcția Stației de epurare. Răspunsul a fost unul foarte optimist: „Stăm foarte bine la acest capitol. În ultima vreme am avut trei ședințe de lucru cu reprezentanții Băncii Mondiale, a fost elaborat Studiul de fezabilitate, care ne-a costat 235.000 de dolari, bani alocați din contul construcției Stației de epurare. În prezent se lucrează la perfectarea documentelor ce țin de schimbul de terenuri. Vă reamintesc că Cabinetul de miniștri a aprobat schimbul unui teren din intravilanul municipiului Soroca cu terenul fondului silvic amplasat în extravilanul satului Vasilcău. Terenul selectat reprezintă o zonă stâncoasă și are o bonitate scăzută. Din acest motiv, a fost evaluat ca fiind singurul acceptabil din punct de vedere al impactului asupra mediului și al celui social pentru stabilirea locației stației de epurare, construcția căreia face parte din Proiectul „Securitatea aprovizionării cu apă și sanitație Moldova”. Mai executăm și Schița topografică, care costă 125.000 de lei. Într-un final vreau să vă declar că până la sfârșitul anului 2027 Stația de epurare va fi dată în exploatare”.
Să trăim sănătoși și să o vedem și pe asta!
Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Îmbunătățirea transparenței și a responsabilității în furnizarea de servicii publice la nivel local”, implementat de Asociația pentru Democrație Participativă ADEPT, cu sprijinul Parteneriatului pentru guvernare deschisă prin Programul UE pentru Integritate pentru Parteneriatul Estic, finanțat de Uniunea Europeană. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale OGP sau UE.
