Protestele organizate de Platforma Dreptate şi Adevăr (DA) au început să dea primele efecte şi acest lucru ar putea avea câteva explicaţii plauzibile. În primul rând, se apropie vremea rece a anului şi chiar cele mai stringente şi importante revendicări ale oamenilor nu costă cât sănătatea celor care nu vor mai putea protesta „în orice condiţii”. Despre acest lucru ne vorbeşte şi faptul că numărul corturilor instalate în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) este în continuă descreştere, iar faptul că printre cei care protestează sunt şi minori (vezi cazul bunicii din Drochia, care a adus în piaţă două nepoţele, care ar trebui să se afle în alte locaţii decât în corturile reci de pe piaţă). În al doilea rând, liderii Platformei au epuizat toate metodele paşnice de reglementare a „conflictului” şi mai departe nu este altceva decât „linia roşie”, care mai că nu a fost depăşită duminica trecută. Şi dacă de data aceasta cei de la tribună au putut să stăvilească masele gata să distrugă totul în calea lor, cine garantează că furia miilor de oameni va putea fi ţinută în limitele legii la următoarele acţiuni de protest? Fără îndoială, mulţimea are dreptate, dar cu ce au păcătuit sediile instituţiilor statului care, cu mare greu şi sacrificiu, tocmai au fost reparate? În al treilea rând, exemplul Platformei DA s-a dovedit a fi molipsitor şi alte forţe (politice), care, cu siguranţă, împărtăşesc alte convingeri şi alte ideologii decât Platforma (aş vrea să cred că nu este adevărată afirmaţia unora că în spatele DA ar sta Moscova), îşi arată astăzi muşchii. Când zic aceasta am în vedere, bineînţeles, partidele lui Dodon şi Usatâi, care au demonstrat în repetate rânduri că nu au „talaghir” şi că pentru a-şi atinge scopurile sunt gata la orice. În acest context chiar mă miră faptul de ce unii lideri ai Platformei DA îl susţin pe Grigore Petrenco, care nu este mai breaz decât Dodon şi Usatâi şi care actualmente stă acolo unde demult îi este locul. În al patrulea, dar nu în ultimul rând, tot mai mult şi mai mult cedează nervii celor cu musca pe căciulă, celor care, într-o măsură sau alta, sunt vinovaţi de situaţia precară în care a ajuns Republica Moldova, care se ameninţă reciproc (deocamdată prim metode mai voalate) şi se sperie unul pe altul că „dacă deschid gura” lumea ar putea afla multe lucruri şi mai „interesante” decât furtul miliardului. Ce-i drept, în linii mari cei vizaţi de participanţii la mitingurile de protest nu ies (cu mici excepţii) la rampă în carne şi oase, preferând să-şi utilizeze în aceste scopuri sculele bine plătite (numite blogheri), dar dacă presiunea pe ei va fi aceeaşi nu este exclus ca în cel mai apropiat timp să fim martorii unor dezvăluiri uluitoare… Adică, după jumătate de an de „tatonare” şi de proteste toată lumea ar trebui să înţeleagă că de data aceasta nu ne putem limita la jumătăţi de măsură şi că va trebui să tăiem poala. Prea departe a mers „procesul” ca cineva să spere că lumea va obosi şi toate vor reveni la (a)normal. Adică, după ceea ce s-a întâmplat cineva trebuie să răspundă — ori unii pentru că au furat, ori alţii pentru că au calomniat. Deocamdată însă cel mai mult miră nu faptul că „mămăliga ar putea să explodeze”, dar muţenia celor de la guvernare, tactica lor absolut greşită gen „câinii latră, caravana merge”. Or, domnilor de la putere, dacă nu sunteţi vinovaţi, dacă tot ce se spune despre voi sunt minciuni şi braşoave, dacă oponenţii politici au luat-o razna şi dacă vă consideraţi curaţi ca lacrima şi la fel de ortodocşi ca Papa de la Roma, dacă sunteţi doar nişte biete jertfe ale luptei politice, ieşiţi în faţa mulţimii (care o să vă înţeleagă, sunt convins), explicaţi-le oamenilor de ce nu au dreptate, apăraţi-vă, la urma urmei, onoarea şi demnitatea! Nu vedeţi că am ajuns până la nesupunere civică, după care nu poate urma altceva decât dezastrul? Nu vedeţi că crapă craca de sub propriile picioare? Iar dacă lumea are dreptate, nu vă mai ascundeţi prin birourile luxoase şi nu speraţi că vă va trece, şi de data aceasta, glonţul pe lângă ureche, dar puneţi-vă cenuşă pe cap şi… rugaţi-vă la Dumnezeu să scăpaţi cum se poate mai ieftin. Deşi, dacă tot ce se spune despre voi este adevărat, nu ştiu la ce iertare mai puteţi spera…
În fine, nu avem nici un motiv să credem că acei care ameninţă cu „deschiderea gurii” o fac doar din simplă bravadă sau pentru a-şi etala puterea în faţa rivalilor. Acest lucru denotă, mai degrabă, starea de frică şi de slăbiciune, proprii unei situaţii de incertitudine. Cum se zice în popor, nu dea Domnul nici puiului de şarpe să treacă prin ceea ce trec acum acei (fiindcă nu cred că aici putem utiliza singularul — oricât ar fi de hapsân un om, o astfel de sumă i se poate opri în gât) care au furat miliardul. Pe de altă parte, mai este în popor o înţelepciune, care poate fi adresată celor cu pufuşor pe botişor, — „раньше сядешь, раньше выйдешь» (cu cât mai repede vei intra la zdup, cu atât mai degrabă vei ieşi de acolo).
