Profesorii ne marchează viața nu doar în anii de școală. Pentru unii dintre noi, sfaturile și îndemnurile lor au depășit spațiul sălii de clasă și au devenit busole pe parcursul întregii vieți. Mulți dintre cei care astăzi sunt la catedră recunosc că au avut în școală dascăli cu totul și totul deosebiți. Și-au dorit foarte mult să le semene, să fie aidoma lor, de aceea au și ales cariera didactică.
Maia Raileanu, rofesoară de limba franceză. Cea mai nobilă profesie a fost și vă rămâne profesia de profesor. Povestea mea a început de copil mic, când îmi aranjam păpușele pe scaune și le învățăm a scrie a citi, îmi doream foarte mult sa devin învățătoare. Admiram profesorii pentru mine ei au fost și vor rămâne ființe ideale, exemplu pentru generațiile care vin. În familia mea am avut o profesoara pe care o admiram pentru inteligență și cumpătare. Mătușa mea Apostol Tamara care a fost profesoară de limba română în or Anenii Noi, din păcate din 2010 nu mai este printre noi.
O doamna bine educata, un bun specialist in materia sa, știa să coboare la nivelul fiecărui elev. Prin metodele sale, prin originalitate și modul lejer de predare, nu cred că era vreun elev care nu ar fi îndrăgit limba română…,dar eu nu am reușit să devin profesoară de limba română, nici învățătoare. Dar totuși prin clasa a 10-a m -am îndrăgostit de limba franceză.
Luam lecții individuale la Chișinău la o profesoara de la Universitatea de Stat Clichici Ludmila. O admiram…după felul cum vorbea, comportament. predare, mi am zis”Voi preda limba franceză”. Au trecut 20 de ani de când visul a devenit realitate.Sper că poate cândva voi marca și eu pe careva din elevii mei.
Profesor nu trebuie să devii, profesor trebuie să te naști.
