Ivan Vrancean, în vârstă de 54 de ani, este originar din satul Baxani şi de 18 ani este pădurar. Ba mai mult, pentru el pădurea a devenit a doua… casă.
− Domnule Vrancean, cum ați devenit pădurar?
− După absolvirea școlii medii, am continuat studiile la Tehnicumul din orășelul Camenca, la specialitatea “Tehnician în gospodăria silvică”, după finalizarea căruia am activat în organele de poliție. În anul 1998 mi sa propus să lucrez în calitate de pădurar în localitatea natală şi răspunsul nu putea fi decât unul pozitiv.
− Apropo, care sunt sarcinile de bază ale unui pădurar?
− Sarcina de bază a pădurarului este paza fondului forestier de tăieri ilicite și braconaj. În ultimii 10-15 ani, una din sarcini este sădirea pădurilor noi. Pe teritoriul primăriei satului Baxani au fost sădite 75 ha de pădure. În anul 2002 primăria Baxani a dat 37 ha de pământ supuse eroziunii, pe care au fost sădite culturi silvice care în timpul de față s-au transformat în păduri.
− V-ați gândit vreodată să renunțați la activitatea de pădurar?
− În primii ani de activitate, lovindu-mă de problemele care păreau irealizabile, poate că îmi dădeau târcoale asemenea gânduri, însă cu timpul problemele s-au rezolvat, și în prezent nu pot să-mi imaginez viața fără pădure.
− Aţi avut cazuri de braconaj în pădure?
− Viața grea din ultimii ani, criza financiară ce a pătruns în toate ramurile economiei a pus amprente negative și în silvicultură. Ducem lucrul de lămurire cu populația, coordonând cu inspectorul de sector din localitate, noaptea facem raiduri pentru a depista persoanele ce se ocupă de braconaj. Situația este sub control.
− În viziunea dumneavoastră, domnule Vrancean, care este problema cea mai mare a pădurilor din Moldova?
− Cu părere de rău, la compartimentul „păduri” nu avem cu ce ne lăuda, în comparaţie cu alte ţări europene. Şi aceasta în pofida faptului că în ultimii ani s-a efectuat un lucru mare în această direcție. Pentru a rezolva problema dată, coordonăm cu administrația publică locală, care, la rândul ei, ne pune la dispoziție teritorii pentru sădirea pădurilor. O altă problemă în silvicultură sunt pojarurile în timpul arșiței. În lunile de vară angajăm sezonieri pentru paza de incendii. În satele de lângă păduri sunt cetățeni instruiți pentru a da o mână de ajutor în caz de incendiu.
− Cum luptați cu murdăria lăsată de către persoanele care vin să se odihnească?
− Este o întrebare dureroasă. Cu toate că persoanele care se odihnesc sunt rugate să lase ordine în urma lor, după zilele de odihnă și sărbători suntem nevoiți să verificăm și să strângem murdăria.
La 17 septembrie este marcată ziua profesională a angajaților din domeniul silviculturii din Republica Moldova.
− De 18 ani activați această profesie, în acest timp au existat cazuri de incendii în pădure?
− Cu părere de rău, cazuri de incendii am avut multe. În anul 2015, am primit un apel telefonic că din partea satului Popești arde pădurea. Apelând operativ la lucrătorii Serviciului Special Antigrindină, baza căruia se află pe teritoriul pădurii, am localizat incendiul și am reacționat efectiv și rapid la stingerea lui. La fel în 2015, am avut un incendiu în culturile silvice în apropierea satului Schineni, acest incendiu a fost localizat și stins mai greu, fiind implicați și colaboratorii Direcției situații excepționale. Prin intermediul dumneavoastră aș vrea să rog cetățenii ca în zilele cu arșiță puternică să fie vigilenți cu chibriturile, rugurile, într-un cuvânt, cu focul. În caz că depistați un incendiu fiți receptivi, telefonați la lucrătorii primăriei, 901 și la pădurării din teritoriu.
− Vă mulțumesc pentru interviu!
Gabriela Vrancean,
stagiară, studentă la FJŞC, USM
Dacă ai și tu o știre interesantă, care vrei să fie publicată în ziarul “Observatorul de Nord” sau pe pagina noastră web, anunță redacția. O poți face adăugând știrea ta AICI sau să ne sesizezi o problemă AICI. Dezvoltarea paginii web a ziarului „Observatorul de Nord” este unul din obiectivele proiectului “Presa locală – dezvoltare prin digitalizare”, implementat de publicaţia independentă „Observatorul de Nord” şi finanţat de Ambasada SUA în Republica Moldova.
