Există scriitori care construiesc lumi fantastice, iar alții – care pătrund în adâncul sufletului omenesc, dar sunt și cei care știu să dea aripi copilăriei, să o păstreze vie în cuvinte și imagini de neuitat. Am avut prilejul să-l revăd la Gala Festivalului-Concurs al Creației Iuliene „Filipiada”, la cea de-a V-a ediție, care s-a desfășurat recent la Biblioteca Publică Raională „Iulian Filip” – templu al înțelepciunii, ce i-a înveșnicit numele, grație creației sale inegalabile. Fiind protagonistul acestui eveniment, a împărtășit bucuria succesului, alături de câștigătorii concursului, la festivitatea de premiere, printre care am fost și eu câștigătoare în cadrul concursului de eseuri.
Iulian Filip este expresia desăvârșită a talentului polivalent și unul dintre acei magicieni ai cuvântului. Un meșter al versului, care știe să facă din fiecare poezie o joacă, din fiecare poveste un cântec, iar din fiecare rând – un zâmbet. Cărțile lui sunt mai mult decât simple pagini tipărite. Ele sunt porți deschise spre o lume unde râsul copilăresc se împletește cu înțelepciunea populară. Citindu-l, ai impresia că te afli într-o livadă cu povești unde fiecare copac șoptește basme, iar vântul aduce ecoul străvechi al doinelor și ghicitorilor din popor. Prin jocuri de cuvinte, ritmuri melodioase și personaje haioase, el reușește să transforme literatura într-un spațiu de bucurie și descoperire. Dar dincolo de farmecul copilăresc, în scrierile lui Iulian Filip se ascunde și o grijă profundă pentru moștenirea noastră culturală. El nu doar scrie pentru copii, ci le transmite, fără ca ei să-și dea seama, comoara neprețuită a folclorului, a limbii și a spiritului autentic. În versurile sale vibrează glasul bunicilor, căldura poveștilor spuse la gura sobei, dar și prospețimea visurilor care cresc odată cu fiecare generație.
Un astfel de scriitor nu este doar un autor. Este un prieten, un povestitor, care ne ia de mână și ne poartă prin tărâmuri fermecate, unde cuvintele dansează și joaca nu se sfârșește niciodată. Poeziile și scrierile sale au acel farmec al cuvintelor, care nu doar se citesc, ci se simt, se trăiesc. E un poet care nu s-a temut să vorbească despre frumusețea lucrurilor simple – despre sat, copilărie, limbă și dor. Cine a citit măcar o poezie ce îi aparține, știe că Iulian Filip nu scrie doar cu cerneală, ci și cu lumină. El vede lumea cu ochii unui copil, care încă mai crede în basme, dar și cu înțelepciunea unui om, care a înțeles că viața trebuie trăită frumos și cu blândețe. Când descrie satul, nu e nostalgie seacă, ci dragoste autentică. Iulian Filip este mai mult decât un scriitor – el este un mesager al dorului, al visului, al cuvântului rostit cu iubire. Într-o lume grăbită, el ne învață să privim înapoi nu cu nostalgie tristă, ci cu recunoștință și dragoste.
Astfel, Iulian Filip rămâne un artist desăvârșit al cuvântului, care ne amintește cine suntem și de unde venim. Prin versurile sale, prin teatrul său, prin dragostea pentru folclor, el așază trecutul și prezentul într-un dialog viu, dăruindu-ne o literatură care respiră autenticitate. Într-o lume în continuă schimbare, scrierile sale rămân un refugiu, o punte între suflet și rădăcini. Iulian Filip nu este doar un nume în cărți, ci o voce care va continua să răsune blând, acolo unde cuvintele au puterea de a însufleți inimile celor ce le ascultă. Scrisul lui e ca o fereastră deschisă spre sufletul neamului. Ne învață să iubim graiul, să respectăm tradițiile și să privim lumea cu blândețe. Cu o mână fermă și un suflet sensibil, el desenează pe hârtie povești ce nu se vor pierde, pentru că ele trăiesc în fiecare dintre noi.
Mădălina GHEBEA, membră HTSJ, Centrul de Creație a Copiilor Drochia
