Iulia Jidcov a absolvit în 2013 Liceul “Constantin Stere” din oraşul Soroca, după care a câştigat o bursă de studii la Stockholm School of Economics din Riga. Soroceanca finalizează în curând studiile din capitala Letoniei, apoi va decide ce vrea să facă mai departe. Profitând de aflarea mea la Riga, graţie unei vizite de studiu oferită de Delegația Uniunii Europene în Republica Moldova, am invitat-o pe Iulia la o discuţie.
− Cum ai ajuns la Riga?
− Am aplicat pentru o bursă în învăţământ, am câştigat şi studiez acum aici. Alma Mater se află în Stockholm şi se numeşte Şcoala de Economie şi Business Administrare, iar aici noi studiem la filiala ei din Riga, unde doar programul este un pic diferit. Învăţ aici deja de trei ani, şi în curând absolvesc studiile. Procesul de aplicare a fost uşor, fiindcă se putea de făcut on-line, unde am trimis CV-ul, diplome, o scrisoare de motivare şi unele documente. Apoi cei selectaţi au fost chemaţi la teste de matematică, logică şi limbă engleză, care este şi limba de studiu. După această etapă a urmat interviul şi am câştigat bursa.
− Deoarece absolveşti în curând studiile de aici, ce planuri ai pentru viitor, revii la Soroca sau alegi o altă capitală europeană?
− Revin mai întâi în Republica Moldova şi apoi văd ce fac. Sau voi lucra ori merg mai departe la învăţătură. M-am gândit să rămân în Letonia, mai ales că am lucrat part time (jumătate de normă — n.a.) şi aici. Doar că nu posed limba letonă, iar aceasta este un impediment pentru un serviciu de lungă durată sau posturi mai importante. Oricum, cred că trebuie de schimbat locaţia, aşa că vin acasă, mai stau un pic, apoi voi decide.
− Care sunt diferenţele dintre Letonia şi Republica Moldova?
− Aici este un pic altfel, atmosfera, oamenii, chiar şi timpul face foarte mult. Lumea este mai distanţată, însă te acomodezi foarte repede la aceasta. Este o situaţie când nimănui nu-i pasă de tine, fă ce vrei, e treaba ta şi aceasta este cu mult mai comod, mai ales că nimeni nu se bagă în viaţa ta. Faci ce vrei şi cum vrei tu. Oamenii sunt foarte plăcuţi în felul cum vorbesc, cum se comportă şi chiar dacă nimeni nu se implică în viaţa ta, este un respect faţă de fiecare persoană şi asta se simte. Aici este un respect faţă de multe lucruri, chiar şi faţă de aceeaşi curăţenie. Totul vine de la lucruri mai mici şi creşte în ceva mai mare.
− Cum crezi, ce ar trebui să învăţăm noi de la letoni?
− Cred că ar trebui mai întâi să eliminăm corupţia, fiindcă la noi aceasta până acum mai este o mare problemă, citesc şi eu noutăţile de acasă şi văd cum este. Ne-ar prinde bine şi entuziasmul letonilor, pentru că trebuie de făcut multe şi avem posibilităţi. Au început să se dezvolte proiecte pentru tineret, pentru înverzire, noi ni le mai trimitem unul altuia pentru cine este interesat. Şi e foarte bine când tineretul se implică în toată această viaţă, este important pentru dezvoltare. Este bine când oamenii îşi doresc nişte schimbări, şi puţin câte puţin ajungem acolo. Dar trebuie să fie acea dorinţă, iar lumea să nu se descurajeze.
− Noi, cei de acasă, cunoaştem despre Uniunea Europeană mai mult din presă şi internet. Tu de trei ani locuieşti aici şi aş vrea să ştiu ce înseamnă Uniunea Europeană din punctul tău de vedere, din perspectiva unui cetăţean simplu?
− În primul rând, sunt valori, este şi acelaşi respect. Chiar dacă este o Uniune Europeană şi toţi se uită la aceasta ca un organism integru, sunt foarte mari diferenţe între fiecare ţară în parte. Fiecare ţară face cum vrea, dar sunt respectate valorile pe care este bazată UE. Fiecare înţelege că este de datoria sa să le respecte şi în acest fel lucrează această Uniune Europeană.
− Şi totuşi, e mai dulce pâinea de acasă?
− Este foarte bine acasă, mai ales că acolo sunt părinţii şi fratele. Familia mea sunt oamenii de care îmi este dor, ei sunt definiţia mea de casă. Eu vin uneori pe acasă şi-mi place cum se perfecţionează oraşul, cum se schimbă de fiecare dată, căci mereu când revin văd că se mai schimbă una sau alta, se face reparaţie, cetatea au restaurat-o frumos şi este foarte plăcut. Deşi câteodată, ca să nu fac acest drum lung, mă întâlnesc cu familia pe la mijloc, şi anume la Kiev, dar totuşi Soroca este casa mea, oraşul meu şi mie îmi place acolo.
− Şi care ar fi mesajul pentru cei de acasă?
− Ţineţi-o aşa cum o faceţi şi mergeţi înainte spre dezvoltare. Noi mai avem încă un drum foarte lung înainte până la prima răscruce, şi mai sunt de făcut foarte multe. Unii cred că dacă vine Uniunea Europeană totul o să fie foarte bine, dar nu o să fie bine, oameni dragi, până nu începe totul dinăuntru, din ţară. Trebuie să vrei să ajungi la un nivel de dezvoltare şi atunci când treci acest drum poţi să te gândeşti la ce vrei mai departe, dar drumul acesta trebuie de făcut. Îmi pare bine că Republica Moldova asta face, câte puţin, nu peste tot, dar se face. Principalul este să nu stăm pe loc.
