Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor din Republica Moldova a devenit cunoscută în ultimii ani pentru lupta, la propriu și la figurat, contra demolării monumentelor. Și dacă în primii ani de activitate a stopat demolarea unor monumente din patrimoniul construit, în prezent se axează în special pe soluții de conservare, restaurare și promovare a acestora. Ion Ștefăniță, conducătorul și motorul acestei agenții, și-a făcut masterul în Franța și a revenit acasă cu gândul ca să promoveze la noi experiența franceză. Este și cel care a stat la baza acordului de colaborare pentru promovarea patrimoniului dintre Departamentul Vendée din Franța și Consiliul Raional dar și Primăria Soroca. Așa că l-am invitat la o discuție despre această colaborare, dar și pentru a afla mai multe despre planurile pe care le are pentru Soroca.
Dacă am cerceta patrimoniul construit francez din provincie și l-am compara cu cel de la noi, găsim mai multe deosebiri sau asemănări?
Dacă luăm zonele cu statut protejat, sunt orașe franceze unde domină un spirit al locului, ca volum și stil. De exemplu, Bourgogne, Lyon, în zonele istorice acolo avem același stil și practic același volum, cu un regim de înălțime, cu un stil arhitectural și cu o cromatică. Evident că, dacă vorbim despre locurile din afara zonei istorice protejate, avem diferite tipuri de construcții. Dacă am compara cu Chișinăul, aici avem cinci straturi cu fondul construit, însă la noi nu este un spirit al locului ca stil și volum. În Chișinău sunt cinci straturi diferite. Primul strat sunt pivnițele, hrubele și toate aceste beciuri, este stratul întâi al fondului construit. Evident că începând cu construcțiile cele mai vechi din partea supraterană, cu biserica Măzărache, biserica cu hramul “Constantin și Elena”, biserica “Sfânta Vineri”, sunt cele mai vechi construcții din zona istorică și, respectiv, casele particulare, din fondul construit civil, case din secolul XIX și până la începutul secolului XX, acesta este un strat aparte. Avem și clădirile construite între cele două Războaie Mondiale, avem un fond construit cu vreo 70 de clădiri din perioada interbelică, care au un statut protejat și formează un strat separat cu clădiri în stil neo-românesc și cu modernismul românesc. Și ele fac parte din centrul istoric al Chișinăului. Următorul strat, al patrulea, este cel postbelic, după ’45, când Chișinăul a fost reconstruit, reconstituit și restaurat. Apare acest strat cu realismul socialist, cu noile bulevarde, cu noile artere amenajate conform planului de reconstrucție al Chișinăului fixat de Alexei Șciusev și apoi după Planul Urbanistic General din 1952 și cel din ani ’70, când se dezvoltă acel Chișinău sovietic. Deja după independență mergem pe acest ultim strat, al cincilea, cu construcții absolut moderne, contemporane, de diferite tipuri.
Și la Soroca găsim aceste straturi…
În Soroca, cea mai veche construcție rămâne arhitectura defensivă reprezentată de Cetatea Soroca. Apoi urmează ceea ce a mai rămas din secolul XIX, arhitectura civilă și ecleziastică, cum ar fi biserica Sf. Teodor Stratilat, Catedrala de mai jos și unele case particulare. Apoi ce s-a construit în perioada interbelică și după aceasta în perioada sovietică. Și deja după 1991. Cele mai multe monumente ca fond construit, după registrul monumentelor, le avem în Chișinău, care se situează pe locul I, apoi Bălți — locul II, urmează Soroca și Orhei, unde avem o aglomerație cu încărcătură istorică și arhitecturală.
Orașul nostru păstrează o parte din hrubele vechi, cine ar putea să le cerceteze pentru a cunoaște ce ascunde în Soroca subterană?
Personal nu am făcut nici o cercetare a straturilor subterane din Soroca, dar cunosc de ele din semnalele primite din teritoriu. Consider că este o bună ocazie ca în cadrul proiectului „Chișinăul subteran” demarat în Capitală, arheologii Ion Ursu, Sergiu Mustață și Ion Tentiuc să vină la Soroca și să facă unele cercetări arheologice pentru a analiza acele hrube și beciuri vechi. Pe lângă Chișinău ne-am gândit ca în acest proiect să cuprindem și un oraș din afara Capitalei, și misiunea diplomatică a Statelor Unite ale Americii a acceptat ca acest oraș să fie Soroca.
Eu nu cunosc când va fi realizată etapa a doua de restaurare a cetății Soroca, ceea ce presupune executarea lucrărilor de tâmplărie în interior, dar în baza proiectului deja elaborat, coordonat și avizat, mă refer la acele schițe în 3D, poate fi elaborat conceptul digital și, respectiv, readus în varianta multimedia în acele ecrane ce pot fi instalate la intrarea în interiorul cetății. Fiind un monitor mobil, putem vizualiza cum erau terasele și tâmplăria cetății în interior. Eu cred că ar fi un exercițiu interesant nu doar pentru copii, dar și pentru maturi de a vizualiza spiritul locului în interiorul cetății.
V-ați propus la Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor câteva lucruri frumoase pentru implementare la Cetatea Soroca, inclusiv în colaborare cu partenerii francezi. Despre ce este vorba?
Pornind de la colaborările pe care le-am stabilit cu Departamentul Vendée și declarațiile de intenție care au fost semnate pe 24 mai 2018, ceea ce-mi doresc eu cel mai mult este ca să-l ajutăm pe “pârcălabul” de Soroca, domnul Nicolae Bulat la elaborarea unui audioghid și elaborarea unui sistem de servicii de ghidaj în mai multe limbi. Trebuie să elaborăm textul, care apoi va fi tradus în cinci limbi și acest serviciu să fie disponibil celor care vizitează fortăreața de la Soroca. La intrarea în cetate, contra unui cost, turistul să fie asigurat cu această informație pe care poate să o primească pe parcursul vizitei în spațiul cetății. Consider că este un lucru posibil, avem exemple, așa cum le-au făcut colegii noștri din Departamentul Vendée, Republica Franceză, am avut ocazia să vedem cum funcționează lucrurile la capitolul managementul patrimoniului cultural, inclusiv sistemul interactiv de prezentare a sitului. Echipamentele multimedia, aceste tehnologii moderne, pot fi aplicate la punerea în valoare a patrimoniului cu statut protejat. Deci, primul obiectiv este audioghidajul și sistemul multimedia invizibilul este vizibil. Eu nu cunosc când va fi realizată etapa a doua de restaurare a cetății Soroca, ceea ce presupune executarea lucrărilor de tâmplărie în interior, dar în baza proiectului deja elaborat, coordonat și avizat, mă refer la acele schițe în 3D, poate fi elaborat conceptul digital și, respectiv, readus în varianta multimedia în acele ecrane ce pot fi instalate la intrarea în interiorul cetății. Fiind un monitor mobil, putem vizualiza cum erau terasele și tâmplăria cetății în interior. Eu cred că ar fi un exercițiu interesant nu doar pentru copii, dar și pentru maturi de a vizualiza spiritul locului în interiorul cetății. Consider că acest exercițiu interactiv poate fi realizat în Republica Moldova și nu doar în Cetatea Soroca, dar și în municipiul Chișinău, să prezentăm citadinilor, dar și celor care ne vizitează țara și orașul care a fost spiritul locului în inima Chișinăului.
Ce ar putea face autoritățile publice din Soroca, dar și cetățenii pentru a pune în valoare patrimoniul existent?
Francezii conștientizează valoarea istorică și economică a patrimoniului construit. Valoarea istorică din punct de vedere a identității, dar și valoarea economică. La fel italienii și alte popoare europene, dar și chinezii. Ceea ce trebuie să învățăm noi este valorificarea economică a acestui patrimoniu. Prin intermediul fondului construit, aceste obiective pe care le-am moștenit, fie că este vorba de un conac, o biserică din lemn, ele trebuie să fie, în primul rând, cercetate, ca să conștientizăm valoarea lor. Le cercetăm și apoi valorizăm. Cum o putem face? La fel ca și francezii. În acest scop am organizat o misiune de patru zile în Departamentul Vendée pentru 11 experți în domeniul patrimoniului cultural și care vor fi, sper eu, un grup consolidat în realizarea mai multor proiecte de valorificare a patrimoniului. Și nu doar la Soroca. Important este ca acest patrimoniu pe care l-am moștenit să fie salvat de procesul de degradare. Noi la Soroca avem mai multe monumente care sunt în abandon și de care trebuie să luăm act, fie că sunt în proprietatea Administrației Publice Locale, cum ar fi Vila Aleinicov, sau privată, cum este în cazul Clădirii Zemstvei. Să luăm act de acest patrimoniu, de situația lui și să începem a mișca lucrurile prin elaborarea unei schițe de proiect, cu un arhitect cu dreptul de proiectare de categoria IV, adică și pentru monumente istorice. Prin asta se începe. Și respectiv a doua etapă să fie un proiect de execuție coordonat și avizat. Ar putea urma apoi colectarea de fonduri, să deschidem ușa sponsorilor sau să căutăm în buzunarul propriu, la nivel local și național. Nici la nivel central nu trebuie să fim indiferenți, ci să unim bugetele, așa cum se întâmplă și în Franța. Pentru monumentele clasate în Republica Franceză, care la noi sunt monumente de importanță națională, mecanismul financiar funcționează în felul următor: Ministerul Culturii și Comunicării din Franța, la nivel de regiune, Departament, primărie și proprietar, combină bugetele. Ceea ce s-a întâmplat la Cetatea Soroca, în proiectul care a derulat între 2013-2015, este un exemplu fericit. Însă a pornit de la acele schițe făcute bine, elaborate de viitorul arhitect Sergiu Cîrjă. Cam așa a început proiectul. S-a transmis mai întâi ideea de necesitate a consolidării și reabilitării Cetății Soroca. Apoi a venit oferta fondurilor europene în cadrul programului operațional comun Republica Moldova, România și Ucraina. Cam așa ar trebuie să acționăm și în direcția salvării acelor monumente abandonate la moment și care nu au nici o funcționalitate, cum ar fi Vila Aleinicov, care până nu demult a fost un spital pentru bolnavii de tuberculoză. Sau clădirea Zemstvei, chiar dacă este proprietate privată. Este cazul să sensibilizăm toți împreună, noi ca instituție de profil, voi ca jurnaliști să reflectați problema, ca mesajul să ajungă la proprietar. Să-i dăm exemplele fericite cum pot fi valorificate monumentele. În Republica Franceză am văzut o moară medievală care a fost reconversată, i s-a schimbat funcționalitatea, și astăzi este filiala băncii populare. Funcționalitățile acestor spații protejate pot fi gândite și regândite, important este ca noi să fim cât mai creativi și cât mai motivați. Cam asta ar fi soluția — să-i sensibilizăm pe toți, proprietar, cetățean, funcționar și când toți actorii urmăresc același scop, de a salva acest patrimoniu, obiectivul este atins. Iar atât timp cât domină o indiferență, evident că rezultate nu vor fi. Contează atitudinea proprietarului și a instituțiilor locale.
Ce avem de câștigat dacă investim în cultură, dacă investim în patrimoniu?
Puteți vedea pe exemplul cetății Soroca. În afară de banii care se fac doar pentru tichetele de intrare în cetate, turiștii cheltuiesc bani pentru transport, pentru a lua masa într-o cafenea sau restaurant, lasă bani celor care vând suvenire în preajma cetății. Acestea sunt locuri de muncă, sunt bani care rămân în Soroca și aceasta presupune dezvoltarea durabilă a municipiului Soroca. Evident că mai trebuie dezvoltată toată infrastructura, hotele, restaurante, parcări, puncte sanitare, un centru de informare turistică, deci mai avem de lucru în domeniul acesta, dar important este ca noi să motivăm cât mai mulți tineri să vină în acest domeniu și să avem un marketing al gestionării acestui patrimoniu și al valorificării lui.
În tot ce ține de restaurarea spitalelor sau școlilor de zemstvă, arhitecturii ecleziastice vechi de lemn (bisericilor — n.a.) nu s-a alocat practic nimic până la 2010. Dar legea ocrotirii monumentelor trebuie să fie aplicată, iar responsabilitatea este și a proprietarilor, în primul rând, sau administratorilor, cum ar fi în cazul Spitalului de zemstvă sau Vilei Aleinicov, care ar trebui să fie întreținute prin lucrări de reabilitare și restaurare, dar acest lucru nu s-a întâmplat pentru multe monumente cu statut protejat. Noi trebuie să fim optimiști și să mișcăm lucrurile înainte.
Unii ar putea spune că francezilor le este ușor, fiindcă ei au bani…
Nu trebuie să pornim de la bani, ci de la mentalitate. La noi de ce patrimoniul este într-o situație avansată de degradare? Fiindcă în ultimii 20 de ani, domeniul patrimoniului cultural nu a fost o prioritate. A fost uitat, iar nepublicarea registrului monumentelor ocrotite de stat este un exemplu că domeniul nu era o prioritate. Deși Academia de Științe elaborase acel registru, el rămânea nepublicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Primul obiectiv realizat de agenție a fost publicarea registrului, și în februarie 2010 am făcut acest lucru. Legea Ocrotirii Monumentelor aprobată de Parlament la 22 iunie 1993 a rămas mereu doar pe hârtie. Dacă citim articolul 42, acolo este scris că Administrația Publică Locală și Centrală acordă finanțări pentru evidența, conservarea, restaurarea și valorificarea patrimoniului cultural. Și dacă există anumite legi care interzic direcționarea banilor pentru proprietatea privată, avem foarte multe proprietăți de stat, care au statut protejat. Dar, se spune că din lipsă de bani, au intrat în abandon sau în situație avansată de degradare. Însă articolul 42 rămâne neaplicat. Din cele două circulare pe care le-am făcut la AIRM în 2011 și 2013 ne arăta că doar în vreo șapte raioane administrația locală aloca ceva bani pentru patrimoniu, dar la Soroca se aloca mai mult doar pentru monumente de for public, cum ar fi monumentele eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial, care înainte de 9 mai erau văruite sau reparate, iar suma era de la câteva sute de lei până la maxim 10 mii de lei. În rest, tot ce ține de restaurarea spitalelor sau școlilor de zemstvă, arhitecturii ecleziastice vechi de lemn (bisericilor — n.a.), nu s-a alocat practic nimic până la 2010. Dar legea ocrotirii monumentelor trebuie să fie aplicată, iar responsabilitatea este și a proprietarilor, în primul rând, sau administratorilor, cum ar fi în cazul Spitalului de zemstvă sau a Vilei Aleinicov, care ar trebui să fie întreținute prin lucrări de reabilitare și restaurare, dar acest lucru nu s-a întâmplat pentru multe monumente cu statut protejat. Noi trebuie să fim optimiști și să mișcăm lucrurile înainte.
Cum ar putea Soroca să devină un Sibiu sau un Brașov al Basarabiei?
Eu spun întotdeauna că șansele sunt de partea celor pregătiți. Pentru ca să ai un proiect de reabilitare urbană, cum ar fi centrul istoric al municipiului Soroca, pentru aceasta trebuie să ai specialiști. Resursa umană este la Soroca sau nu? Aveți arhitecți, urbaniști, designeri, specialiști cu abilități de a elabora aceste proiecte? Dacă există resursa umană, calificată, creativă și motivată, fiți sigur că rezolvați problema fondurilor financiare. Pentru că având un profesionist motivat creativ și cu abilități de a atrage fonduri, acest exercițiu de colectare de fonduri îl faci cu ușurință. Deci, bate și ți se va deschide, dar atunci când bați, vino cu proiectele bine pregătite pe masă. Cu schițele pentru amenajarea unui scuar, unui parc, a unor artere istorice dacă vrem să readucem spiritul istoric de altădată, cu pavajele de altădată din Soroca. Sau reabilitarea unui fond construit, cum ar fi cartierul evreiesc, sinagoga, Clădirea zemstvei, Vila Aleinicov și altele. Important este să fim pregătiți pentru aceasta.
