ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.
Pe malul drept al Nistrului, mai sus de Hidrocentrala de la Dubăsari, sunt locuri pitorești demne de toată admirația. Este vorba despre moşia satului Molovata.
Locurile de aici parcă au împrumutat câte ceva din frumusețile stâncoase ale nordului țării, dar și din impresionantele văi pe care le-am găsit până acum numai în regiunea de sud. Merită să vă faceţi timp măcar o zi pentru a descoperi priveliştile din această parte a bazinului râului Nistru, care are aici o lăţime de peste un kilometru. Iarna, când râul este acoperit cu un strat gros de gheață, ai impresia că te afli pe un câmp obişnuit.
Când gerurile sunt mari, zona este ideală pentru hochei şi patinaj artistic. Apropo, anume atunci satele Molovata şi Molovata Nouă, situate pe ambele părţi ale Nistrului, sunt unite de gheaţă, iar din primăvară până în toamnă rămân iarăşi despărţite.
Mai sus de sat se înalţă „Stânca Izvorului”. Până acolo e cale lungă pe jos, dar astfel puteţi contempla împrejurimile pline de farmec şi istorie. Până a ajunge „La pietre”, o înălţime numită în aşa fel de localnici, la dreapta se întinde o râpă adâncă. Alături este şi un izvor cu apă cristalină, îngrijit cu mare migală de către săteni.
Cişmeaua este împodobită cu elemente tradiţionale, iar pe pereţi sunt scrise mesaje adresate atât localnicilor, cât și călătorilor care poposesc pe aceste locuri. Acum câteva decenii la acest izvor veneau fecioarele din Molovata la ghilit straie şi prosoape. Obiceiul s-a pierdut în timp, deşi povestea acestor locuri mai este păstrată în memoria localnicilor.
Cea mai interesantă parte a excursiei este escaladarea stâncilor. Undeva pe un pisc, într-un loc de nepătruns la prima vedere, se ascund Hrubele de la Molovata. Până a ajunge acolo, urcaţi cu grijă pe o pantă prăpăstioasă, iar sus ai impresia că nu te afli în faţa unor stânci cu peșteri, ci în preajma unei cetăţi cu creneluri de apărare.
Aici este un loc numai bun pentru turiştii dornici de adrenalină. Galeriile săpate de pietrarii locului sunt “împodobite” cu tot felul de inscripţii. Până nu demult în aceste peşteri băştinaşii trudeau de zor la scoaterea pietrei pentru construcţii, acum însă nimic nu mai zădărnicește liniştea din jur. Doar liliecii mai dau târcoale acestor galerii întortocheate.
De sus, de la ieşirea din peşteri, se vede ca în palmă cotitura bruscă pe care o face Nistrul pe aceste locuri cu o privelişte minunată.
