ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.
Dacă v-aţi săturat să beţi apă din robinet, nu aveţi decât să mergeţi să luaţi apă de la vreun izvor din preajmă. Vă propunem să vizitați izvoarele din satul Cotova aflate în regiunea noastră.
Cei născuţi în această localitate, astăzi parte din raionul Drochia, se mândresc cu gustul apei izvoarelor de aici, renumite în tot nordul Moldovei. Cine a băut vreodată apă din “Cişmeaua lui Moş Pricochie” sau din “Izvorul Mare” ţine minte acest gust încă mult timp. La Cotova se mai păstrează frumoasa tradiţie ca gospodinele să spele rufele pe parcursul întregului an, în apele “Izvorului Mare” din centrul satului.
Se crede că acesta este aşezat deasupra unui lac sau râu subteran imens, de unde şi ţâşneşte această apă minunată cu proprietăţi tămăduitoare. O legendă spune că pe timpuri localnicii au astupat anumite zone ca să nu fie inundat satul cu lâna a sute de oi, aceasta fiind unica soluţie ca să rezolve problema.
“Izvorul Mare” este monument hidrologic ocrotit de stat, fiind totodată şi una dintre cărţile de vizită ale localităţii. Acesta este considerat unul dintre cele mai puternice izvoare dintre Nistru şi Prut și se mai zice că acum o jumătate de veac avea debitul de până la 300 litri pe secundă. Femeile din sat obişnuiesc şi astăzi să vină aici la spălatul rufelor şi a covoarelor. Tradiţia spălatului la izvor are o continuitate de peste un secol şi nu a dispărut odată cu apariţia maşinilor automate de spălat. Apa caldă are o temperatură constantă de 11 grade Celsius atât vara, cât şi iarna, iar proprietăţile ei chimice fac ca hainele să se spele uşor chiar şi fără detergenţi.
Unii vin aici şi din satele vecine cu automobilele sau căruţele ca să-şi umple recipientele cu apă. Izvorul a fost curăţit şi amenajat în ultimii ani, iar apa, spun sătenii, este dătătoare de viaţă. Localnicii sunt convinşi că apa are efecte tămăduitoare, aşa că nu o schimbă pe oricare alta, fiind siguri că aceasta îi va ajuta să rămână mai tineri chiar şi la bătrâneţe.
