ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.
Una dintre cele mai frumoase biserici rurale de pe la noi se află la Cuhureştii de Sus, actualul raion Floreşti. Locaşul a fost construit după proiectul vestitului arhitect Alexei Şciusev, născut la Chişinău, tot el este şi autorul Mauzoleului lui Vladimir Lenin din Moscova. Piatra de temelie a construcţiei fost pusă în 1913, pe când aceste teritorii erau anexate de Imperiul Rus, iar a fost finisată deja în 1930, pe timpul României Mari.
Biserica cu hramul „Sfânta Treime” a fost ctitorită de fiicele nobilului Ioan Bogdan, Eugenia Apostolopulo şi Alexandra Pommer, care erau prietene cu arhitectul Şciusev. Din bătrâni se spune că ctitorii doreau iniţial să sfinţească biserica cu hramul “Sfântului Vasile”, în memoria fratelui Vasile, despre care se zice că a fost otrăvit de o femeie pe care a câştigat-o la poker. Dar fiindcă lucrul nu mergea cu spor, s-a hotărât ca să fie ales hramul “Sfânta Treime”, în cinstea unei icoane aduse de pe muntele Athos. Odată cu trecerea în nefiinţă a Eugeniei, peste doi ani de la începerea construcţiei, lucrările au fost oprite pentru o perioadă de şapte ani.
Arhitectura tradiţională moldovenească îmbinată cu cea bizantină, piatra albă, cărămida şi olanele roşii fac din această biserică o podoabă arhitecturală. Din complexul religios face parte şi clopotniţa cu opt laturi aşezată la intrare, iar zidul care împrejmuieşte teritoriul şi pereţii bisericii te fac să crezi că te afli în faţa unei fortăreţe. Pridvorul este inundat de linişte, iar vegetaţia dimprejur contrastează cu construcţiile. Interiorul este la fel de impresionant. Gravura decorativă a iconostasului s-a menţinut timp de un secol, biserica fiind păstrată datorită importanţei personalităţii lui Alexei Şciusev în perioada sovietică. Icoana Maicii Domnului şi a pruncului Iisus pictată pe bolta altarului pare că se uită spre tine, indiferent de unghiul în care te afli. Biserica a fost gândită cu un sistem de aerisire naturală, care reduce umiditatea şi prin care se încălzeşte iarna interiorul. În subsolul bisericii se află instalaţia de încălzire, iar în preajmă se găseşte un tunel îngust despre care aşa şi nu se ştie sigur unde ar duce. În biserică se află şi cavoul în care a fost înmormântată Eugenia Apostolopulo. Locaşul creştin-ortodox ar trebui inclus în registrul monumentelor de arhitectură de importanţă naţională.
