Inteligentă, geloasă și devotată, istoria unei cățelușe care se teme de conflicte / VIDEO

Belka noastră este o cățelușă deosebită. De îndată ce am cumpărat casa în Soroca, aproximativ în aceeași perioadă a apărut și ea în curtea noastră. Ne-a privit fix în ochi ca și cum ar fi vrut să ne întrebe: “Aveți nevoie de un paznic pentru casă? Iată, eu sunt cea mai bună candidatură.”

Am acceptat-o. Arată foarte drăguță, micuță, pufoasă la urechi și cu blăniță de culoarea cafelei cu lapte. Am zice că este un hibrid sau poate chiar de rasă, precis nu știm, dar avem îndoieli din cauza faptului că am văzut la o rudă de-a noastră un câine exact ca al nostru, doar că urechile nu îi erau pufoase.

Cât despre caracterul său, rămânem permanent uimiți. Are o inteligență sclipitoare, înțelege tot ce se întâmplă în jurul ei, poate distinge care sunt oamenii buni și care nu prea. De la ea am avut mai mulți căței, pe care i-am păstrat sau i-am dat cunoștințelor noastre; toți, au moștenit inteligența mamei lor.

Belka este o cățelușă foarte posesivă și geloasă. Când observă atenție din partea noastră îndreptată spre alt animal, trebuie doar să-i priviți mutra, căci gelozia și invidia îi inundă ochii.

Bucuria pe care o arată când revenim acasă de la muncă sau copiii de la școală este atât de mare încât aleargă cercuri întregi în jurul casei și intră în casă până lângă pat. Cu toate acestea, noi câte odată intenționat o ignorăm, atunci Belka se enervează și se agită și mai mult. În cele din urmă, văzând că nu-i acordăm nici o atenție, oftează ca o bătrânică lângă noi.

Înțelege foarte bine conceptul de conflict și se teme foarte tare de bătaie. Intenționat, câte odată înscenăm o ceartă pentru a-i urmări reacția. În acele momente este foarte confuză în privința de partea cui să fie, dar sare în sus, la picioare, latră foarte tare și încearcă să ne despartă. De multe ori nu distinge când este joacă și când adevăratul conflict. Când i se pare că este o confruntare, începe să latre cumva special, ceea ce seamănă mai mult cu un plâns.

Iarna, pe ascuns, intră în casă, se strecoară sub pat lângă sobă și nu scoate nici un sunet, ca să nu o alungăm afară. Un cuvânt pe care îl înțelege foarte bine este “Afară”; de cele mai multe ori se preface că nu ne aude, își înclină capul și ne privește doar cu coada ochiului.

Întorcându-ne acasă odată din oraș, am observat că ceva nu este în regulă cu Belka. La un moment dat, am crezut că este pe “duca”, respira greu și aproape își pierdea cunoștința. Soțul meu, împreună cu fratele său, au înțeles că are ceva în gât și au început să o lovească ușor în spate, apoi au apăsat-o pe piept cu grijă. De la aceste apăsări, ea se împotrivea, deoarece erau dureroase. La un moment dat, au reușit să îi scoată o bucată mare de mămăligă, pe care o înghițise în grabă. Dacă nu am fi ajuns la timp, probabil că nu ar fi mai fost acum cu noi.

Belka este o mamă excepțional de grijulie. În câteva luni, până își crește puii, îi învață tot ce știe ea mai bine, dar nu în ultimul rând, să își iubească necondiționat stăpânii.