Șoseaua ce leagă Soroca de Chișinău, reconstruită acum un deceniu de mult-blamatul USAID, face loc unui drumușor de provincie care o i-a spre stânga până hăt spre malul Nistrului. Indicatorul cu textul „Vasilcău” ne arată că deși traseul este avariat și pare greu de mai numit drum (încă și de rang raional), aceasta nu este o potecă de câmpie ce duce spre vreo fundătură, ci cale de acces spre localitatea menționată mai sus, ba chiar pentru încă trei sate. Deasupra Vasilcăului drumul începe a coborî șerpuind, iar la prima intersecție din sat vedem semne că noua generație din comună nu este doar un viitor iluzoriu, ci și un prezent în care se investește.
Un colțișor de Europă la ei acasă
În zona în care drumul se bifurcă pentru a o lua spre cele două extreme ale satului, un teren de joacă modern îl poate face invidios și pe un copil din oraș. În locul vechilor terenuri de joacă din țevi și roți de automobile tipice pentru multe localități de pe la noi, aici a fost amenajat unul modern rupt parcă dintr-un sătuc cochet din Europa. Acesta a fost realizat în special cu aportul financiar a doi frați din Vasilcău, stabiliți în Franța – Petru și Tudor Sîrghi. Acum patru ani ei au făcut o donație de cinci mii de euro comunității de unde au plecat în lumea mare și anume pentru crearea și amenajarea unui teren de joacă pentru copiii din satul lor natal. Cu toate că se află la peste 2000 de kilometri de casă, Petru și Tudor Sîrghi nu uită de baștină, iar acest gest este un exemplu că se poate, mai ales că de-a lungul ultimilor ani au urmat și alte donații din partea lor.
“Acest teren este unul public al Primăriei Vasilcău, iar frații Sîrghi au venit cu propunerea de a face o donație către primărie, în sumă de 100 de mii de lei, pentru a construi un teren de joacă pentru copii. În urma deciziei consiliului local, pentru terenul de joacă a fost alocat acest loc, deoarece se află în apropierea bibliotecii sătești și a căminului cultural. Primăria a contribuit cu 30 de mii lei, suma totală fiind de 130.000 de lei” afirma mândru primarul Tudor Golub în timp ce terenul era pregătit pentru mare schimbare. 
Micii ștrengari beneficiază din plin de investiția făcută, dându-se în scrânciob sau pe tobogan sub privirile vigilente ale buneilor ori a părinților. În preajmă a fost amenajat ulterior și un teren de mini fotbal, spre bucuria tinerilor din sat. Acesta este locul care-i motivează pe cei mai energici locuitori ai satului să lase telefonul și să bată mingea până seara târziu. Și aici cu o contribuție de 20 mii lei a pus umărul un sătean care și-a găsit rostul între cele două capitale românești – Chișinău și București.
Unde-i unul nu-i putere
Frații Petru și Tudor Sîrghi au decis că pot să-și susțină satul de baștină nu doar cu vorba, ori like-uri pe rețelele de socializare sau comentarii de suflet sub unele postări. Aceștia au venit la primărie cu idei pentru amenajarea satului și activități culturale, pe care le-au și finanțat. Deși erau în Franța, aceștia urmăreau online cum o pășune se transformă cu contribuția lor în teren de joacă pentru copii din sat.
„Am venit cu ideea aceasta de a construi un teren de joacă în satul nostru, deoarece suntem plecați peste hotare și, de multe ori, văzând un asemenea teren de joacă aici, ne-am gândit, împreună cu fratele, să venim cu o propunere către primarul din sat, să construim acest teren. Discutând cu primarul, acesta a salutat ideea și, împreună cu dumnealui, am decis să aducem acest proiect la bun sfârșit. Noi ne mândrim cu acest lucru și îl facem din inimă pentru Vasilcău. Fiind băștinaș din satul Vasilcău, ajut cu plăcere la promovarea valorilor satului natal” zice Petru Sîrghi.
Tatăl băieților, care trăiește în sat, ne spune că este mândru de faptele fiilor săi și crede că astfel de lucruri, continuate și de alți vasilcăuani, ar dezvolta localitatea. „Când s-ar implica mai mulți, s-ar aduna și mai mult. Să pună fiecare câte un pic, așa, cum au făcut amândoi băieți ai mei. Este foarte bine, când cineva pornește să facă ceva și nu e indiferent. Chiar dacă sunt plecați, fiecare pune câte oleacă din ce a adunat acolo și cred că asta e normal. Normal pentru noi, pentru comună. Ei sunt departe, dar tot aici îi trage inima” spune Vladimir Sîrghi. 
Maria Lupu, bibliotecară din Vasilcău, crede că schimbările făcute în sat sunt mai vizibile când toată povara nu este lăsată pe autoritățile publice locale, ci la ele pun umărul și sătenii care chiar dacă și-au schimbat adresa de trai, țin la satul lor.
„Este foarte binevenită susținerea diasporei în localitate. Eu văd schimbarea spre bine realizată cu ajutorul celor născuți în Vasilcău, chiar dacă ei nu mai trăiesc în sat și au plecat mai departe. Intri în sat și deja se vede terenul de joacă și cel de mini fotbal, realizat împreună cu consătenii noștri plecați. Apropo, noi și la bibliotecă avem unele cărți donate de băștinașii noștri. Festivalul “La vatra satului”, amenajarea fântânii, filmul documentar despre Vasilcău și multe alte lucruri frumoase se fac cu ajutorul celor care nu-și uită baștina”.
Bate și ți se va deschide, cere și ți se va da…
Primarul comunei Vasilcău, Tudor Golub, continuă să enumere cele făcute în comunitate cu ajutorul financiar transferat de fiii satului. Acesta este bucuros că la apelurile sale au răspuns consătenii pentru care Vasilcău este mai mult decât un punct pe o hartă. “Frații Sîrghi ne-au ajutat și la construcția fundației pentru estrada de vară – 15 mii lei au achitat ei, iar noi din partea primăriei am procurat materiale de construcție în sumă de vreo 10 mii lei. Tot ei contribuie semnificativ la organizarea Festivalului “Vatra Satului”, au achitat vreo 80 mii lei pentru scenă, artiști, lumini, ș.a. Alt sătean plecat din Vasilcău a achitat 125 mii lei pentru asfaltarea unei porțiuni de drum din sat, în mahala bunicilor săi, tot el a contribuit cu 20 mii lei la construcția stadionului de mini-fotbal, dar și pentru extinderea iluminatului stradal a transferat 50 mii lei. Contribuția diasporei noastre din Italia pentru îmbunătățirea vieții oamenilor din sat a fost vizibilă prin transmiterea coletelor pentru copii, cu scutece, produse alimentare, ș.a. Alt consătean plecat din sat a donat primăriei un teren în valoare de 100 mii lei din preajma cimitirului, pentru extinderea acestuia cu amenajarea unei parcări. Cu siguranță avem un cuvânt de mulțumire pentru contribuția esențială și urgentă pe care ne-o dau cei plecați din sat, majoritatea contribuțiilor au fost exact la timpul potrivit”. 
Într-o casă apropiată de Nistru doi cocostârci au revenit în cuibul părăsit toamna trecută. Cu toată că au fost plecați la sute și mii de kilometri, s-au întors pe același petec de pământ, în același sat, pe același pilon. Asta o fac an de an, fiindcă altfel ei nu-și conștientizează trăirea. La fel ca semenii lor numiți oameni, plecați în diasporă, dar care revin, chiar dacă mai rar ca berzele, în același cuib numit satul părintesc.
Acest material este rezultatul colaborării între Moldova.Org și Observatorul de Nord și face parte din programul „Mass-media rezilientă pentru cetățeni informați”, al organizației People in Need.
