Dimineaţa începe pentru toți cam în același mod – soarele zîmbește pentru fiecare, toți așteaptă o nouă zi, ne trăim zilele, orele, clipele pe același pamânt, simțim sub tălpi aceeași iarbă, avem aceleași drepturi! De ce ele prea de multe ori sunt încălcate? Care e motivul că unii din noi, care suntem la fel – ființe umane, ajungem în unele momente să fim discriminați? Este neapărată nevoie să facem pe cineva să se simtă rău? Oare soarele i-a zâmbit mai puțin lui astăzi, poate iarba s-a ferit din calea lui sau, cine știe, poate pământul i-a fugit de sub picioare?
Nici una, nici alta, el pur și simplu azi a fost discriminat. Am fost martora unui caz, poate prea simplu, când o doamnă în vârsta a fost, după părerea mea, discriminată. Doamna era la stația de autobus, când a sosit microbuzul. Șoferul, cum li-i obiceiul, se grăbea căci la stația următoare erau mai mulți pasageri. Bătrânica a dorit să urce, dar…, păcatele ei, vorba ceea, i s-a închis ușa-n nas, deoarece se mișca foarte greu și șoferul nu mai avea răbdare, pentru că scăpa șansa celor cîțiva lei în plus, care-l așteptau la următoarea oprire. Cred eu că nu s-a procedat frumos și nici corect față de bătrânică, ea, în cele din urmă, nu numai că a fost jignită, ci discriminată. Îmi imaginez cum se simțea bătrînica, cred că era distrusă și tristă. Am reacționat ca un copil, strigându-i șoferului că a rămas cineva, iar el m-a apostrofat zicându-mi că nu are timp, iese din orar, că cică nu-i treaba mea, el este șoferul…
Atunci m-am prins la gândul că și eu, într-un fel am fost ignorată, adică și discriminată. Maturii prezenți au reacționat diferit – care au susținut șoferul, care m-au încurajat pe mine că n-am rămas indiferentă, dar cel mai dureros a fost faptul că majoritatea au tăcut, nu s-au implicat. Oare tăcuți erau și atunci dacă li se întâmpla lor? Trebuie să luăm o atitudine, căci se poate întâmpla ca data viitoare să fii tu în locul celui discriminat.
Bianca Șevciuc,
clasa a VII – a, IPLT “I. Creangă”, oraşul Soroca
