De ce Soroca nu-i ca Ungheniul?

Îmi spunea colegul Vadim Șterbate, revenit recent de la Ungheni, că a rămas uimit de ceea ce a văzut în acest oraș de pe malul Prutului. Cel mai mult însă l-a impresionat parcul din centrul urbei — curat, amenajat, aerisit și utilat ca în marile centre ale Europei. Îi înțeleg perfect starea de spirit și regretele, fiindcă, vrând-nevrând, în astfel de cazuri faci comparația cu orașul de unde vii și, rog să mă credeți, dar aproape întotdeauna această comparație nu este în folosul Sorocii. Mai cu seamă ai aceste decepții dacă mergi prin alte părți nu în postură de turist ordinar, dar ca o persoană care este ochi și urechi și care, odată revenită acasă, face tot posibilul pentru a implementa în localitatea sa ceea ce a văzut frumos în altă parte.

De altfel, trei ani în urmă am fost și eu impresionat de cele văzute într-o comună de vreo 1800 de suflete, pe nume Pojorâta (județul Suceava) și i-am povestit domnului primar cum pot fi rezolvate cel puțin două probleme, fără ca să cerșești sprijinul consiliului local (cu care edilul a fost tot timpul „la cuțite”), dar… cum zicea bunica mea, aici am vorbit, aici să rămână. Știu că există și ura-patrioți, care cred orbește în ceva și în cineva și care vor arunca cu pietre în noi — chipurile, degeaba vă pare că la alții este mai bine și mai frumos și… dacă ceva nu vă place, nu aveți decât să vă mutați la Ungheni sau Pojorâta. Ba mai mult, sunt convins că și unul (cel puțin) dintre candidații la funcția de primar al municipiului Soroca se va supăra pe noi (pentru a câta oară!) și ne va face cu degetul — chipurile, eu atâta am făcut pentru oraș și acum am nevoie de continuitate în activitatea mea, dar voi turnați lingurița cu dohot în butoiul cu miere.

…Acum suntem în plină campanie electorală, perioadă când, dacă e să credem gurilor rele, se spun minciuni mai dihai decât la pescuit sau la vânătoare și ar fi bine să medităm profund la ceea ce ni se spune și ce ni se promite. Nu consider, Doamne ferește, că toți cei 12 candidați la funcția de primar al municipiului Soroca, bunăoară, spun povești de adormit copiii și că noi, alegătorii, suntem atât de curați și neprihăniți, încât candidații să nu fie demni de votul nostru. Dimpotrivă, sunt convins că mulți din acei care râvnesc la această funcție sunt oameni onești și integri, dar nițică vigilență și filtrare nu strică. Bineînțeles, numărul de candidați este mult prea mare (dar nu unul record — au fost vremuri când candidau și 15-16 persoane) și acest lucru ar putea avea efect negativ, or voturile cetățenilor se vor dispersa foarte tare și în turul doi ar putea accede nu cei mai buni. Pe de altă parte, în virtutea meseriei mele am făcut cunoștință cu Programele candidaților și trebuie să recunosc că acestea includ rezolvarea întregului spectru de probleme cu care se confruntă orașul — de la iluminarea străzilor secundare până la construcția stației de epurare (!!!), de la construcția caselor sociale până la edificarea unor săli polivalente pentru sport, de la prestarea serviciilor stomatologice gratuite pentru pensionari până la dezvoltarea turismului, de la amenajarea Cheiului Nistrului până la lichidarea ultimei gunoiști neautorizate…, iar dacă primarul ales va face tot ce ne promite, atunci vom avea destule motive să ne felicităm pentru alegerea făcută, deoarece următorii patru ani ar putea schimba radical lucrurile în bine, iar Soroca ar putea să fie transformată într-un New Vasiuki, mai dihai decât la Ilf și Petrov.

Peste trei zile, încet, dar sigur intrăm în ultima săptămână de campanie. Experiența altor campanii electorale ne demonstrează că pe ultima sută de metri unii concurenți nu se mai ascund după umbrela decenței și bunului-simț. Temperatura de fierbere va atinge cotele maxime, iar elanul candidaților va fi de nestăvilit. În aceste condiții, noi, electoratul, ar trebui neapărat să ne păstrăm calmul și discernământul, pentru a nu cădea în capcanele mincinoșilor și pentru a da riposta cuvenită celor care doresc să ne călărească, pardon, patru ani și să facă din primărie o arenă de lupte politice sterile, dar nu o instituție aflată în serviciul cetățeanului. Să-i ascultăm atent pe toți, să-i tratăm în mod egal, dar să nu uităm că la 20 octombrie vom avea de susținut cel mai important examen, un fel de BAC, de rezultatul căruia depinde pe ce făgaș vom merge în următoarea perioadă.

Și încă ceva. Comparația orașelor Ungheni și Soroca este una mai mult decât logică, or ambele localități au același statut și se consideră orașe europene, dar există și o diferență esențială între ele — urbea de pe malurile Prutului a fost administrată în stil european, iar urbea de pe malul Nistrului a fost (!!!) condusă în stil sovietic. Îmi spunea Vadim Șterbate că la Ungheni parcul central este plin de copii, care privesc desene animate la un ecran imens sau se joacă pe terenurile amenajate ca la Iași. La Soroca însă parcul de lângă Cetate, care se vrea o nouă carte de vizită a orașului, este înecat deseori de iarba deasă, terenul de joacă pentru copii este mai degrabă o parodie, simbolul ”Iubesc Soroca!” aduce a blasfemie, iar plimbările pe cheiul reconstruit de frații din România degrabă vor fi imposibile fără mască antigaz.
Adică, întrebarea din titlu nu este deloc retorică…