Întrebarea este deloc retorică. Ea cere un răspuns concret al fiecăruia dintre noi, cei care gândim nu doar să votăm, dar și să batem anumite ținte în rezultatul participării la scrutin.
Mai întâi haideți să vedem care sunt mizele din punctele diferite de vedere ale celor implicați în alegerile din 20 mai 2018. Să încercăm totodată să dăm și un răspuns la întrebarea secundară – De ce mizele acestor alegeri de etapă sunt atât de ridicate?
Din punctul de vedere al opoziției anti-oligarhice alegerile de duminică au miza ridicată pentru că actul incorporează în sine valoarea de testare, în condiții reale, a capacităților forțelor anti-oligarhice, pro-europene și unioniste de a se organiza în vederea spargerii fortificațiilor de tot felul ale puterii.
Din punctul de vedere al puterii politice oligarhice, reprezentată de Partidului „Democrat” al marii corupții, alegerile vor putea pune la încercare soliditatea sistemului lui complex de apărare/supraviețuire/perpetuare/consolidare.
Miza propriu-zisă pentru care partida anti-oligarhică consideră importante aceste alegeri anticipate este că la 20 mai ele au șansa producerii unei fisuri în dispozitivul, deocamdată solid și monolit, al puterii oligarhice. Un rezultat pozitiv ar constitui un puternic și încurajator imbold pentru facerea unei strategii de succes în alegerile parlamentare din toamnă, în urma cărora se dorește dislocarea partidei marii corupții de la putere.
La rândul său, Partidului „Democrat” al marii corupții îi sunt importante alegerile din 20 mai pentru faptul că funcția primarului general de Chișinău este cea mai importantă și cea mai dotată din punct de vedere al rezervelor financiare și administrative încă lipsă în depozitele ei. O miză a alegerilor din 20 mai este și legitimizarea actului de capturare ilegală a primăriei în urma debarcării fostului primar Chritoacă și desantării prin ușa din spate a Silviei Radu, omulețul verde al Partidului „Democrat” în operațiunea de invadare a Primăriei Chișinăului. Este actul al doilea, din totalul de trei, de arondare a instituției și a uriașelor ei resurse la interesele fără noimă și limite ale oligarhului Plahotniuc. Al treilea act va fi jucat la anul, în alegerile locale ordinare în care o eventuală victorie va trebui reconfirmată.
În actualul scrutin ajuns pe ultima sută de metri, Silvia Radu și Ivan Ceban merg pe un scenariu puțin diferit de cel pe care au mers în alegerile prezidențiale din 2016 Marian Lupu și Igor Dodon. Dacă în 2016, Lupu a fost jertfit încă înainte de primul tur cauzei înălțării lui Dodon și contracarării victoriei Maiei Sandu, în 2018, Radu și Ceban lucrează la două mâni pentru a nu admite în genere trecerea în turul doi a reprezentanților opoziției. Reieșind din această sarcină, turul întâi al alegerilor, adică cel din 20 mai, devine primordial și cel mai important în calculele centrului de coordonare a guvernării oligarhice.
Acestei directive îi este subordonată întreaga activitate de campanie, cea văzută și cea nevăzută a Partidului „Democrat”. Cea nevăzută, fiind mult mai variată și mai consistentă decât cea făcută la vedere. Ea are obiectivul să-i prezinte pe cei doi candidați comuni ca fiind concurenți, dar și mari oponenți geopolitici.
Astfel, alegătorii trebuie să cunoască adevărul că Radu și Ceban sunt ambii oamenii puterii marii corupții. Ei provin de la două case politice coordonate din strâns, dar separate de ochii lumii din considerente de tactică. Sarcina primei etape este ca cei doi să iasă învingători în primul tur de scrutin. În cea de-a doua etapă lucrurile sunt deja stabilite: Silvia Radu, omul cel mai legat de Partidul „Democrat” prin cine știe câte dosare puse la pritocit va fi declarată învingătoare.
Dacă pasiența Ceban-Radu în turul doi nu iese, situația se complică exponențial în defavoarea partidei marii corupții. Un candidat din rândul opoziției anti-oligarhice avansat de alegători să despartă duetul, surclasând pe unul dintre ei, va provoca o polarizare maximă a votului pe lucruri mult mai apropiate vieții lor cotidiene, decât blestemata geopolitică. Mulți dintre alegătorii rusofoni care în context geopolitic votează de obicei cu un candidat închinat Rusiei ar avea motive serioase să nu voteze de data aceasta cu un candidat închinat direct unui partid asociat cu marele furt și ajuns să guverneze prin șantaj și corupere. Sărăcia este generală, iar anihilarea statului de drept dăunează în egală măsură vieții tuturor cetățenilor, indiferent de etnie.
În condițiile când un al treilea candidat ar sparge tandemul Ceban-Radu, artileria grea contra candidatului puterii va putea folosi teme răvășitoare, exemple dureroase și enervante din viața de zi cu zi a chișinăuienilor puși să îndure sărăcia și fărădelegea în statul capturat de marea corupție. Dintre acestea furtul miliardului transformat în datorie publică, jocul tâlhăresc cu tarifele, prețurile înalte și salariile mici, achizițiile de agenți energetici și termici trecute prin scheme controlate de clanul de la putere.
Silvia Radu, cea pe care sondajele de ultimă oră o arată deja în mod miraculos în topul preferințelor alegătorilor din Chișinău, face parte din acest clan. Ea a avut tangențe directe cu atacurile la buzunarul chișinăuienilor și a beneficiat ani la rând din jocul cu tarifele. Există dezvăluiri șocante de participare a ei la scheme de extragere a sute de milioane de lei prin trafic de influență și abuz. Așa cum o prezintă unele materiale din presa de investigație, locul Silviei Radu nu este la Primăria Capitalei; ea pare să fie candidata ideală pentru o reședință corecțională de câțiva ani la Rusca.
Dar, asta nu se va întâmpla dacă Silvia Radu va fi lăsată să fie făcută Primar General de aceeași manieră precum a fost făcut Dodon Președinte. Facerea însă se poate întâmpla dacă în ultima săptămână dinaintea primului tur din 20 mai 2018, toți candidații de bună credință care se consideră în opoziția anti-oligarhică, pro-europeană și unionistă nu fac recursul necesar la rațiune. Pentru că orice ambiționare de a străpunge de unul singur și izolat zidul puterii oligarhice a marii corupții se va solda cu lipirea de acest zid și, implicit, cu fortificarea lui. Evitarea acestui sfârșit dezastruos și, mai mult, obținerea unui câștig de cauză în lupta contra caracatiței marii corupții de la putere este posibilă numai prin unirea forțelor într-un singur pumn.
Candidații și stafurile lor de campanie trebuie să dea dovadă de clarviziune politică și de gândire de stat în situația când binomul Plahotniuc -Dodon manipulează pe toate dimensiunile conștiința colectivă ca să câștige alegerile. Candidații și stafurile partidelor de opoziție trebuie să cerceteze atent și foarte bine situația, să calculeze minuțios pașii pe care intenționează să-i facă în aceste zile, pentru ca în finalul actualului exercițiu electoral să nu se descopere că ei înșiși au făcut parte din subiectele supuse manipulării. Ori, și mai rușinos, de a fi avut rostul păgubos al idiotului util dinainte rezervat în angrenajele stufoase ale caracatiței.
O analiza coroborată și o decizie de consens politic ar acoperi candidații opoziției de glorie și respect, fapta le-ar genera un capital politic de neprețuit în cariera lor de viitor. Viitorul de la toamnă, de exemplu.
La rândul lor, alegătorul s-ar însufleți și s-ar mobiliza în jurul actului înțelept de unificare a forțelor de combatere a regimului oligarhic de ocupație.
De ei, de candidații opoziției depinde răspunsul la întrebarea ce facem duminică?: Alegem separați să pierdem ori alegem uniți să câștigăm.
Valeriu Saharneanu
