Sper să fiţi de acord cu mine, dar de o vreme încoace Republica Moldova nu mai este o ţară a decenţei şi realităţilor, dar o ţară a minciunilor şi miturilor. Poveştile de adormit copiii şi scenariile unul mai sinistru decât altul au luat locul adevărului şi bunului-simţ, duşmanii ni se prezintă drept prieteni cu care poţi mânca pudul de sare, iar fraţii sunt trataţi ca cei mai mari inamici care trebuie scoşi în prăjină cu şi fără ocazie. Indiscutabil, campion în materie de minciună şi mituri care mai de care este președintele Dodon. Venit în primul fotoliu în urma tirajării unor declaraţii belicoase şi minciuni gogonate — să ne aducem aminte, cel puţin, de zvonul cum că Maia Sandu era gata să aducă în Republica Moldova 30.000 de sirieni — acesta continuă politica sa păguboasă, care are drept scop învrăjbirea dintre oameni şi adâncirea vertiginoasă a prăpastiei dintre “ai noștri” şi “ai voştri”. Şi de ce n-ar face-o, dacă are o sumedenie de susţinători, iar ratingul lui, dacă e să credem unor sondaje, creşte ca pe drojdii.
Astfel, ultimul zvon care a umplut cupa răbdării lui Dodon a fost cel venit din partea “prietenului” Dmitri Rogozin, care şi-a dat frâu liber imaginaţiei bolnave la un post rusesc de televiziune, total ostil occidentului şi care ar îneca toată RM şi toţi moldovenii, dacă ar putea, într-o linguriţă de ceai. Chipurile, SUA ar moderniza poligonul militar de la Bulboaca, pentru că… NATO vine forţat peste Republica Moldova! Putea Dodon să rămână surd şi mut la această informaţie venită dintr-o aşa sursă “credibilă”? Niciodată, bineînţeles! Putea Dodon să-i transmită lui Rogozin şi K că RM este un stat independent şi că „se poate culca sub cine doreşte”? Niciodată, niciodată şi încă niciodată! Simţindu-se stăpân pe această ţărişoară, “prinţul de la Sadova” a decis să-i prindă pe americani cu oca mica şi a întreprins o vizită-fulger la poligonul cu pricina. Şi ce i-au văzut ochii? Pentru ca să nu fiu suspectat cumva de rea-voinţă sau o interpretare eronată, o să-mi permit să-l citez direct pe Dodon: “Am constatat că activităţile de pe poligon se desfăşoară conform planului obişnuit, sunt reparate şi renovate unele imobile pentru întreţinere şi cazare, se îmbunătăţeşte infrastructura drumurilor. Nu am depistat lucrări de ordin militar dubioase, care să sprijine zvonurile cu privire la o eventuală destabilizare a situaţiei în zona de securitate, implicare sau intervenţie a forţelor armate străine”. Privet, cum s-ar zice, lui Rogozin!
Când Dodon va merge la Bruxelles sau dacă i se va deschide drumul spre Bucureşti ori Kiev, să lase piatra din sân şi să vadă că europenii nu atrag pe nimeni de partea lor cu arcanul, că românii nu-s cu coarne şi să înveţe de la ucraineni ce înseamnă onoare şi demnitate…
Nu ştiu dacă stăpânilor de la Kremlin le va fi pe plac această declaraţie a lui Dodon, dar ştiu că preşedintele a mai puţin de jumătate din populaţia republicii mai are de spulberat încă o sumedenie de mituri care i-au tulburat mintea. Cu atât mai mult că pentru aceasta nu este nevoie de cheltuieli şi mari eforturi. Bunăoară, când vine la Soroca pe drumul reparat de SUA să-şi dea seama că este vorba de un cadou al cetăţenilor americani pentru locuitorii RM şi că americanii nu au intenţii să ne cotropească. Om fi noi, nu zic, buricul pământului, dar nu în măsura în care cei de peste Ocean să dorească să ne subjuge. Iar dacă nu-i place acest drum sau îi provoacă greaţă, nu are decât să meargă pe drumul făcut de ruşi (???)… Când merge la şcolile, spitalele şi grădiniţele de copii reparate şi renovate pe banii României ori UE, să se lase pătruns de ideea că prietenii noștri ne ajută nu pentru că ne vor răul (!!!), dar fiindcă aşa le stă bine unor vecini — să întindă o mână de ajutor celui de aproape… Când are un minut liber să mediteze asupra unei situaţii concrete, dar nu inventate: de ce ruşii au nimicit la Smolensk câteva zeci de tone de mere moldoveneşti — au nu cumva copilaşii lor nu mai au nevoie de vitamine?… Când va mai merge la odihnă, să-şi aleagă drept destinaţie nu munţii Greciei sau plajele Italiei, dar ţinuturile fără de margini ale Siberiei sau Extremului Orient ca să vadă cu ochii proprii sutele de sate fără curent electric şi zecile de mii de chinezi care foarte curând vor invada ţara pe care Dodon atât de mult o adoră… Când merge la Bruxelles sau dacă i se va deschide drumul spre Bucureşti sau Kiev, să lase piatra din sân şi să vadă că europenii nu atrag pe nimeni de partea lor cu arcanul, că românii nu au coarne şi să înveţe de la ucraineni ce înseamnă onoare şi demnitate…
În fine, Dodon are multe de gândit şi de remontat — voinţă şi dorinţă de-ar fi! Eu însă îmi dau bine seama că actualul preşedinte, chiar dacă are apucături evidente de cameleon (în multe declaraţii se contrazice — una poate spune la Moscova şi alta la Bruxelles), în linii mari nu va trăda ruşii şi cauza lor în această parte a lumii. Pe unde mai pui că acel deprins cu minciunile şi miturile cu greu poate fi reîntors în albia normală.
